63:2 Dumnezeu a ales să-Şi salveze poporul la miezul nopţii. În timp ce oamenii nelegiuiţi îi ridiculizau, deodată a apărut soarele, în toată strălucirea lui, iar luna a stat pe loc. Cei răi priveau scena cu uimire, în timp ce sfinţii vedeau cu o bucurie solemnă dovezile eliberării lor. Semne şi minuni se desfăşurau în rapidă succesiune. Totul părea ieşit din cursul normal. Râurile au încetat să mai curgă. Nori întunecaţi şi grei se înălţau şi se ciocneau unii de alţii. Exista, însă, un loc senin de slavă plină de pace, de unde venea glasul lui Dumnezeu ca multe ape, zguduind cerurile şi pământul. A fost un mare cutremur de pământ. Mormintele s-au deschis, iar cei care muriseră în credinţa soliei îngerului al treilea şi păzind Sabatul au ieşit din paturile lor de ţărână, proslăviţi, ca să audă legământul de pace pe care avea să-l facă Dumnezeu cu cei care au păzit Legea Lui.