62:1 Cap. 60 - Timpul strâmtorării lui Iacov
62:2 I-am văzut pe sfinţi părăsind oraşele şi satele, adunându-se în grupuri şi trăind în cele mai izolate locuri. Îngerii le asigurau hrana şi apa, în timp ce oamenii răi sufereau de foame şi de sete. Apoi i-am văzut pe conducătorii pământului consultându-se şi pe Satana şi îngerii lui, preocupaţi, în jurul lor. Am văzut un document scris, ale cărui copii au fost răspândite în diferite părţi ale ţării, poruncind ca, dacă sfinţii nu vor renunţa la credinţa lor deosebită şi la Sabat şi nu vor păzi prima zi a săptămânii, după un timp anumit oamenii să aibă libertatea de a-i ucide. Dar, în acest ceas al încercării, sfinţii erau calmi şi liniştiţi, încrezându-se în Dumnezeu şi sprijinindu-se pe făgăduinţele Lui că le va deschide o cale de scăpare.
62:3 În unele locuri, înainte de timpul intrării în vigoare a decretului, cei răi s-au năpustit asupra sfinţilor ca să-i omoare, dar îngerii, sub înfăţişarea unor războinici, au luptat pentru ei. Satana dorea să aibă privilegiul de a-i nimici pe sfinţii Celui Prea Înalt, dar Domnul Isus le-a poruncit îngerilor Lui să vegheze asupra lor. Dumnezeu va fi onorat în faţa păgânilor din jur, prin încheierea unui legământ cu aceia care au păzit Legea Lui, iar Isus va fi onorat prin înălţarea la cer, fără să vadă moartea, a celor credincioşi care L-au aşteptat timp atât de îndelungat.
62:4 Curând i-am văzut pe sfinţi suferind un mare chin sufletesc. Ei păreau înconjuraţi de locuitorii răi ai pământului. Totul părea împotriva lor. Unii au început să se teamă că Dumnezeu îi lăsase în cele din urmă să fie omorâţi de mâna celor răi. Dacă, însă, li s-ar fi deschis ochii, s-ar fi văzut înconjuraţi de îngerii lui Dumnezeu. După ei venea mulţimea celor răi înfuriată şi apoi o mulţime de îngeri răi, grăbindu-i pe oamenii răi să-i omoare pe sfinţi. Dar înainte de a se putea apropia de poporul lui Dumnezeu, cei răi trebuie să treacă mai întâi de aceşti îngeri sfinţi şi puternici. Aceasta era imposibil. Îngerii lui Dumnezeu îi făceau să se retragă şi-i determinau pe îngerii răi care se înghesuiau în jurul lor să dea înapoi.
62:5 Strigătul pentru eliberare
62:6 Pentru sfinţi era un ceas de agonie înfricoşătoare şi teribilă. Ei strigau zi şi noapte la Dumnezeu pentru eliberare. După aparenţe, nu exista nici o posibilitate de scăpare pentru ei. Cei răi începuseră deja să triumfe, strigând: "De ce nu vă scapă Dumnezeul vostru din mâinile noastre? De ce nu vă înălţaţi şi nu vă salvaţi viaţa?" Dar sfinţii nu luau aminte la ei. Ca şi Iacov, ei se luptau cu Dumnezeu. Îngerii tânjeau să-i elibereze, dar trebuiau să mai aştepte puţin. Poporul lui Dumnezeu trebuia să bea paharul şi să fie botezat cu botezul. Îngerii, credincioşi însărcinării lor, îşi continuau paza. Dumnezeu nu va îngădui ca Numele Lui să fie batjocorit între păgâni. Aproape sosise timpul ca El să-Şi manifeste puterea Lui cea mare şi să-i elibereze pe sfinţi în chip glorios. Pentru slava Numelui Său, îi va elibera pe toţi aceia care L-au aşteptat cu răbdare şi ale căror nume erau scrise în carte.
62:7 Am fost îndemnată să privesc la credinciosul Noe. Când a
62:8 căzut ploaia şi a venit potopul, Noe şi familia lui intraseră în corabie, iar Dumnezeu închisese uşa după ei. Cu credincioşie, Noe îi avertizase pe locuitorii lumii antediluviene, în timp ce ei îl sfidau şi râdeau de el. În timp ce apele se revărsau pe pământ, iar ei se înecau unul câte unul, priveau acea corabie de care îşi bătuseră joc, plutind în siguranţă pe ape, adăpostindu-i pe credinciosul Noe şi familia lui. Aşa am văzut că va fi eliberat poporul lui Dumnezeu, care a avertizat cu credincioşie lumea despre venirea mâniei Lui. Dumnezeu nu le va îngădui celor răi să-i distrugă pe cei care au aşteptat înălţarea la cer şi care n-au vrut să se plece decretului fiarei şi nici să primească semnul ei. Am văzut că, dacă li s-ar permite celor răi să-i omoare pe sfinţi, Satana şi îngerii lui răi şi toţi care Îl urăsc pe Dumnezeu ar fi satisfăcuţi. O, ce triumf ar fi pentru maiestatea lui satanică să aibă putere, în ultima luptă, asupra celor care au aşteptat atât de mult să-L vadă pe Acela pe care Îl iubeau! Cei care au batjocorit ideea înălţării la cer a sfinţilor vor fi martorii grijii lui Dumnezeu pentru poporul Lui şi vor vedea slăvita lor eliberare.
62:9 Când sfinţii au părăsit oraşele şi satele, au fost urmăriţi de cei răi, care căutau să-i ucidă, dar săbiile ridicate pentru a-i omorî se rupeau şi cădeau fără putere, ca nişte paie. Îngerii lui Dumnezeu îi ocroteau pe sfinţi. Cum strigau zi şi noapte pentru eliberare, strigătul lor se înălţa înaintea Domnului.