61:7 Era imposibil ca plăgile să fie revărsate în timp ce Isus slujea în sanctuar. Dar când lucrarea Sa acolo se încheie şi mijlocirea Lui încetează, nu mai există nimic care să oprească mânia lui Dumnezeu, iar aceasta izbucneşte cu furie asupra capului neadăpostit al păcătosului vinovat, care a dispreţuit mântuirea şi a urât mustrarea. În acel timp înfricoşător, după încheierea mijlocirii Domnului Isus, sfinţii trăiau în faţa unui Dumnezeu sfânt fără mijlocitor. Fiecare caz fusese hotărât, fiecare piatră preţioasă numărată. Isus a întârziat o clipă în curtea de afară a sanctuarului ceresc, iar păcatele mărturisite în timp ce El Se aflase în sfânta sfintelor au fost aşezate asupra lui Satana, generatorul păcatului, care trebuie să sufere pedeapsa pentru ele. [Notă: Această suferinţă a lui Satana nu este nicidecum o ispăşire a vinei altuia. Aşa cum s-a arătat anterior, "Fărădelegea omului a fost aşezată asupra Domnului Hristos, înlocuitorul şi garantul omului." (Vezi p. 174). După ce aceia care au primit jertfa lui Hristos au fost răscumpăraţi, desigur că este drept ca Satana, generatorul păcatului, să sufere pedeapsa finală. "Când în sanctuarul ceresc s-a încheiat lucrarea de ispăşire, atunci, în prezenţa lui Dumnezeu, a îngerilor cereşti şi a celor răscumpăraţi, păcatele poporului lui Dumnezeu vor fi puse asupra lui Satana; el va fi declarat vinovat de tot răul pe care i-a determinat să-l facă." Marea luptă, p. 658 - COMPILATORII.]