60:1 Cap. 58 - Marea strigare
60:2 Am văzut îngerii grăbindu-se încolo şi încoace în cer, coborând pe pământ şi urcând din nou în cer, făcând pregătiri pentru împlinirea unui eveniment important. Apoi am văzut un alt înger puternic însărcinat să coboare pe pământ, pentru a-şi uni vocea cu cel de-al treilea înger şi a da putere şi forţă soliei lui. Acestui înger i s-au dat mare putere şi slavă şi, când a coborât, pământul a fost luminat de slava lui. Lumina care-l însoţea pătrundea peste tot, în timp ce el striga tare, cu glas puternic: "A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al demonilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte." Apocalipsa 18,2.
60:3 Solia căderii Babilonului, dată de al doilea înger, este repetată, menţionându-se în plus decăderea morală intrat în biserici după anul 1844. Lucrarea acestui înger vine la timpul potrivit pentru a se uni cu ultima mare lucrare a soliei îngerului al treilea, pe măsură ce aceasta creşte într-o mare strigare. Poporul lui Dumnezeu este astfel pregătit să stea în picioare în ceasul ispitei cu care se vor confrunta în curând. Am văzut o mare lumină strălucind asupra copiilor lui Dumnezeu, iar ei s-au unit să proclame fără teamă solia îngerului al treilea.
60:4 Alţi îngeri au fost trimişi să-l ajute pe îngerul puternic din cer şi am auzit glasuri ce păreau să răsune pretutindeni: "Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!
60:5 Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu şi-a adus aminte de nelegiuirile ei." Apocalipsa 18,4.5. Această solie pare să se adauge soliei îngerului al treilea, unindu-se cu aceasta, după cum strigătul de la miezul nopţii s-a unit cu solia îngerului al doilea în anul 1844. Slava lui Dumnezeu era asupra sfinţilor care aşteptau răbdători, iar ei dădeau fără teamă ultima avertizare solemnă, proclamând căderea Babilonului şi chemând poporul lui Dumnezeu să iasă din mijlocul lui, ca să poată scăpa de soarta lui îngrozitoare.
60:6 Lumina revărsată asupra aşteptătorilor a pătruns pretutindeni, iar cei din biserici care aveau oarecare lumină, şi care nu auziseră şi nu respinseseră soliile celor trei îngeri, au ascultat chemarea şi au părăsit bisericile decăzute. Trecuseră ani de zile de la vestirea celor trei solii, dar lumina a strălucit din nou asupra multora, iar ei au avut privilegiul de a alege între viaţă şi moarte. Unii au ales viaţa şi au luat poziţie de partea celor care Îl aşteptau pe Domnul lor şi păzeau toate poruncile Lui. Solia îngerului al treilea avea să-şi facă lucrarea. Toţi aveau să fie testaţi cu privire la ea, iar cei consacraţi aveau să fie chemaţi afară din organizaţiile religioase.
60:7 O putere constrângătoare îi punea în mişcare pe cei sinceri, în timp ce manifestarea puterii lui Dumnezeu aducea frică şi reţinere în inima rudelor şi prietenilor lor necredincioşi, aşa că aceştia nu îndrăzneau şi nici nu aveau putere să-i împiedice pe aceia care simţeau lucrarea Duhului lui Dumnezeu asupra lor. Ultima chemare a fost dusă chiar şi la bieţii sclavi, iar cei evlavioşi din rândurile lor cântau cântări de bucurie nespusă la perspectiva fericitei lor eliberări [Profetul Ioan arată clar în Apocalipsa 6:15, 16 faptul că va exista sclavie în timpul celei de-a doua veniri a Domnului Hristos şi-i descrie în mod viu pe "toţi robii şi pe toţi oamenii liberi" care strigă la munţi şi la stânci să cadă peste ei şi să-i ascundă "de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie". - COMPILATORII] . Stăpânii lor nu-i puteau opri.
60:8 Frica şi uimirea îi ţineau tăcuţi. Se făceau minuni, bolnavii erau vindecaţi, iar semnele şi minunile îi urmau pe credincioşi. Dumnezeu era la lucru şi fiecare sfânt, fără frică de urmări, îşi urma convingerile propriei conştiinţe şi se unea cu cei care păzeau toate poruncile lui Dumnezeu; şi împreună vesteau solia îngerului al treilea cu putere peste tot. Am văzut că această solie se va încheia cu putere şi tărie mult mai mari decât ale strigătului de la miezul nopţii.
60:9 Slujitorii lui Dumnezeu, îmbrăcaţi cu putere de sus, cu feţele luminate şi strălucind de sfântă consacrare, mergeau înainte ca să proclame solia din cer. Sufletele răspândite în toate organizaţiile religioase răspundeau chemării, iar cei cu inima curată erau grăbiţi să iasă din bisericile osândite, după cum Lot a fost scos în grabă din Sodoma înainte de distrugerea ei. Poporul lui Dumnezeu era întărit de slava extraordinară revărsată din abundenţă asupra lor pentru a-i pregăti să îndure ceasul ispitei. Am auzit pretutindeni o mulţime de glasuri spunând: "Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus." Apocalipsa 14,12.