6:5 Curiozitatea Evei a fost trezită. În loc să fugă de acolo, ea a stat să asculte un şarpe vorbind. Nu i-a trecut prin minte că ar putea fi acel duşman căzut, folosindu-se de şarpe ca de un medium. Satana era cel care vorbea, şi nu şarpele. Eva era ademenită, măgulită, orbită. Dacă ar fi întâlnit un personaj impresionant, având forma şi asemănarea îngerilor, ea ar fi fost în gardă. Totuşi acea voce străină ar fi trebuit s-o trimită lângă soţul ei, să-l întrebe pe el de ce un altul i se adresează ei în felul acesta liber. Dar ea a început o conversaţie cu şarpele şi i-a răspuns la întrebare: "Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii Dumnezeu a zis: 'Să nu mâncaţi din el şi să nu vă atingeţi de el ca să nu muriţi'" Şarpele i-a răspuns: "Hotărât, că nu veţi muri: pentru că Dumnezeu ştie că în ziua când veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul."