6:34 vieţii şi să perpetueze o viaţă de păcat. Ei s-au rugat stăruitor să li se permită să rămână, cu toate că recunoşteau că îşi pierduseră dreptul la fericitul Eden. Au promis pentru viitor ascultare de Dumnezeu, fără rezerve. Au fost informaţi că, în căderea lor de la inocenţă la vinovăţie, n-au dobândit tărie, ci slăbiciune. Nu îşi păstraseră integritatea de când erau sfinţi, fericiţi şi nevinovaţi şi urmau să aibă mult mai puţină tărie de a rămâne credincioşi, având de acum o conştiinţă vinovată. Adam şi Eva au fost plini de cea mai tăioasă remuşcare şi chin sufletesc. Acum îşi dădeau seama că pedeapsa păcatului era moartea.