6:23 După neascultarea lui, Adam şi-a imaginat la început că se simţea înălţat către o existenţă nouă şi superioară. Curând, însă, gândul nelegiuirii lui l-a îngrozit. Aerul care avusese o temperatură blândă şi constantă, părea că-i îngheaţă. Perechea vinovată avea un simţământ al păcatului. Simţeau o teamă de viitor, o senzaţie de lipsă şi o goliciune a sufletului. Iubirea dulce, pacea şi fericirea plină de mulţumire păreau că le fuseseră luate, iar în locul lor, o nevoie după ceva a venit asupra lor, cum nu mai experimentaseră niciodată. Atunci, pentru prima oară, atenţia le-a fost atrasă către exterior. Ei nu fuseseră îmbrăcaţi, ci învăluiţi în lumină, ca şi îngerii cereşti. Această lumină care-i înconjurase i-a părăsit. Pentru a-şi uşura simţământul de lipsă şi de goliciune pe care-l aveau, şi-au îndreptat atenţia spre a căuta o învelitoare pentru trupurile lor, căci cum ar fi putut apărea dezbrăcaţi în ochii lui Dumnezeu şi ai îngerilor?