6:16 Adam regreta că Eva plecase de lângă el, dar acum faptul era consumat. El trebuia să fie despărţit de ea, cea a cărei companie îi plăcuse atât de mult. Cum ar putea să accepte aceasta? Dragostea lui pentru Eva era puternică. Cu deznădejde cumplită, s-a hotărât să-i împărtăşească soarta. El se gândea că Eva era parte din el şi, dacă ea trebuie să moară, va muri şi el, pentru că nu putea suporta gândul despărţirii de ea. Îi lipsea credinţa în Creatorul lui binevoitor şi plin de milă. El nu s-a gândit că Dumnezeu, care îl modelase din ţărâna pământului, făcându-l o făptură vie şi frumoasă, şi o crease pe Eva să-i fie tovarăşă, putea s-o înlocuiască. Oare, totuşi, nu s-ar putea ca vorbele acestui şarpe înţelept să fie corecte? Eva se afla în faţa lui, la fel de plăcută şi de frumoasă şi, în aparenţă, la fel de nevinovată ca şi înainte de această faptă de neascultare. Ea exprima o dragoste mai mare şi mai înaltă faţă de el decât înainte de neascultarea ei, ca efect al fructelor pe care le mâncase. Nu a văzut în ea nici un semn al morţii. Ea îi vorbise despre influenţa fericită a fructelor şi despre dragostea ei fierbinte pentru el, iar Adam s-a hotărât să înfrunte consecinţele. A luat fructul, l-a mâncat repede, dar, ca şi Eva, n-a simţit imediat efectele lui nefaste.