48:1 Cap. 46 - Primii reformatori
48:2 În mijlocul întunecimii ce s-a lăsat asupra pământului în timpul supremaţiei papale, lumina adevărului n-a putut fi stinsă în întregime. În fiecare secol au existat martori pentru Dumnezeu - bărbaţi care au nutrit credinţa în Domnul Hristos ca singurul mijlocitor între Dumnezeu şi om, care au privit Biblia ca singura regulă de viaţă şi care au sfinţit adevăratul Sabat. Posteritatea nu va şti niciodată cât le datorează lumea acestor bărbaţi. Au fost categorisiţi ca eretici, motivele le-au fost puse la îndoială, caracterele calomniate, scrierile interzise, interpretate greşit sau mutilate. Totuşi, ei au stat hotărâţi şi şi-au menţinut credinţa curată, secol după secol, ca o moştenire sacră pentru generaţiile următoare.
48:3 Războiul dus împotriva Bibliei a fost atât de crunt, încât uneori n-au mai rămas decât foarte puţine copii ale sale; dar Dumnezeu nu a îngăduit să fie cu totul distrus Cuvântul Lui. Adevărurile lui nu aveau să fie ascunse pentru totdeauna. Dumnezeu putea să descătuşeze cuvintele vieţii tot atât de uşor cum putea să deschidă uşile închisorii şi să descuie porţile de fier ca să-Şi elibereze slujitorii. În diferite ţări ale Europei, oamenii au fost mişcaţi de Duhul lui Dumnezeu să caute adevărul ca pe o comoară ascunsă. Îndrumaţi în mod providenţial către Sfintele Scripturi, ei studiau paginile sfinte cu un profund interes. Doreau să primească lumina cu orice preţ. Deşi nu vedeau clar toate lucrurile, au fost făcuţi în stare
48:4 să înţeleagă multe adevăruri care fuseseră îngropate timp îndelungat. Ca soli trimişi de cer, ei au mers înainte, rupând lanţurile rătăcirii şi superstiţiei şi chemându-i pe cei care fuseseră înrobiţi aşa de multă vreme să se ridice şi să-şi apere libertatea.
48:5 A venit timpul ca Scripturile să fie traduse şi date oamenilor din diferite ţări, în limba lor natală. Lumea trecuse de miezul nopţii ei. Orele de întuneric erau pe sfârşite şi în multe ţări au apărut dovezile apropierii zorilor.
48:6 Luceafărul de dimineaţă al Reformaţiunii
48:7 În secolul al paisprezecelea, în Anglia a răsărit "luceafărul de dimineaţă al Reformaţiunii." John Wycliffe a fost vestitorul reformei, nu numai pentru Anglia, ci şi pentru întreaga creştinătate. El a fost înaintaşul puritanilor; epoca lui a fost o oază în pustiu.
48:8 Domnul a găsit cu cale să încredinţeze lucrarea de reformă unuia a cărui capacitate intelectuală avea să confere caracter şi demnitate eforturilor sale. Aceasta a adus la tăcere glasul dispreţului şi i-a împiedicat pe duşmanii adevărului să-i discrediteze lucrarea, ridiculizându-i ignoranţa. După ce a dobândit învăţătura şcolilor, Wycliffe a început studiul Scripturilor. Aici a găsit ceea ce căutase zadarnic mai înainte. Aici a văzut Planul de Mântuire descoperit şi pe Domnul Hristos ca singurul Avocat al omului. A văzut că Roma părăsise căile Bibliei pentru tradiţiile omeneşti. El s-a predat în serviciul lui Hristos şi s-a hotărât să proclame adevărurile pe care le descoperise.
48:9 Cea mai mare lucrare a vieţii lui a fost traducerea Scripturilor în limba engleză. Aceasta a fost prima traducere engleză completă făcută vreodată. Arta tipăritului fiind încă necunoscută, copiile lucrării puteau fi multiplicate doar prin trudă înceată şi obositoare; totuşi lucrarea aceasta
48:10 a fost făcută, iar poporul englez a primit Biblia în propria-i limbă. Lumina Cuvântului lui Dumnezeu a început astfel să-şi reverse razele strălucitoare asupra întunericului. O mână divină pregătea calea pentru Marea Reformă.
48:11 Apelul la judecata omenească a trezit poporul din supunerea pasivă faţă de dogmele papale. Scripturile au fost primite favorabil de clasele înalte, care în acel timp erau singurele ce ştiau să citească. Wycliffe a învăţat doctrinele distincte ale protestantismului: mântuirea prin credinţa în Hristos şi infailibilitatea aparţinând numai Scripturilor. Mulţi preoţi i s-au alăturat, punând Biblia în circulaţie şi predicând Evanghelia; iar efectul acestei lucrări, precum şi al scrierilor lui Wycliffe, a fost atât de puternic, încât aproape jumătate din populaţia Angliei a primit noua credinţă. Împărăţia întunericului tremura.
48:12 Eforturile duşmanilor lui de a-i opri lucrarea şi de a-i lua viaţa n-au avut succes, iar el a murit în pace, la vârsta de şaizeci şi unu de ani, în timp ce slujea la altar.
48:13 Răspândirea Reformei
48:14 Prin scrierile lui Wycliffe, Ian Huss din Boemia a fost condus să renunţe la multe din rătăcirile catolicismului şi să înceapă lucrarea de reformă. Ca şi Wycliffe, Huss a fost un creştin nobil, un om învăţat, devotat cu statornicie adevărului. Faptul că el apela la Scripturi şi că denunţa cu îndrăzneală traiul scandalos şi imoral al preoţilor a trezit un interes larg şi mii de oameni au primit cu bucurie o credinţă mai curată. Aceasta a stârnit mânia papei, a prelaţilor, preoţilor şi călugărilor, iar Huss a fost somat să apară înaintea Conciliului de la Konstanz pentru a răspunde acuzaţiei de erezie. Împăratul german i-a dat un bilet de liberă trecere,
48:15 iar la sosirea în Konstanz a fost asigurat personal de către papă că nu i se va face nici o nedreptate.
48:16 După un proces lung, în care a susţinut adevărul, lui Huss i s-a cerut să aleagă fie să-şi retracteze doctrinele, fie să sufere moartea. El a ales soarta martirului şi, după ce şi-a văzut cărţile date flăcărilor, el însuşi a fost ars pe rug. În prezenţa adunării demnitarilor bisericii şi statului, slujitorul lui Dumnezeu a rostit un protest solemn şi cinstit împotriva ierarhiei papale. Execuţia lui, o violare fără ruşine a celor mai solemne promisiuni publice de protecţie, a expus lumii întregi cruzimea perfidă a Romei. Duşmanii adevărului, fără să ştie, făceau să înainteze cauza pe care căutau zadarnic s-o nimicească.
48:17 În ciuda furiei persecuţiei, după moartea lui Wycliffe a continuat protestul calm, pios, stăruitor şi răbdător împotriva coruperii credinţei creştine. Ca şi credincioşii din zilele apostolilor, mulţi şi-au sacrificat posesiunile pământeşti pentru cauza lui Hristos.
48:18 S-au făcut forturi intense pentru a întări şi a extinde puterea papalităţii, dar, în timp ce papii se pretindeau reprezentanţii lui Hristos, vieţile le erau atât de corupte încât dezgustau poporul. Cu ajutorul invenţiei tiparului, Scripturile au ajuns mai accesibile şi mulţi au fost conduşi să vadă că dogmele papale nu erau susţinute de Cuvântul lui Dumnezeu.
48:19 Când un martor al lui Hristos era forţat să lase torţa adevărului să cadă, un altul o lua din mâna lui şi, cu un curaj neînfricat, o ţinea sus. Lupta aceasta avea să ducă la emanciparea nu numai a indivizilor şi a bisericilor, ci şi a naţiunilor. Peste
48:20 prăpastia a o sută de ani, oamenii şi-au întins mâinile ca să le prindă pe ale lolarzilor din timpul lui Wycliffe. În Germania, Reforma a început cu Luther; Calvin a predicat evanghelia în Franţa, iar Zwingli în Elveţia. Lumea a fost trezită din somnul veacurilor, la sunetul cuvintelor magice "Libertate Religioasă", care treceau dintr-o ţară în alta.