45:11 Apostolul privea spre cele nevăzute, nu cu nesiguranţă sau cu frică, ci cu speranţă plină de bucurie şi cu aşteptare plină de dor. În timp ce stătea la locul execuţiei, el nu vedea sabia lucitoare a călăului sau pământul verde care avea să-i primească sângele curând; el privea în sus, prin cerul albastru şi calm al acelei zile de vară, spre tronul Celui Veşnic. Cuvintele lui erau: O, Doamne, Tu eşti mângâierea şi partea mea. Când te voi îmbrăţişa? Când Te