44:1 Cap. 42 - Anii de lucrare ai lui Pavel
44:2 Pavel era un lucrător neobosit. El a călătorit mereu din loc în loc, uneori prin regiuni neospitaliere, uneori pe apă, prin furtuni. Dar nu a lăsat să-l împiedice nimic de la înfăptuirea lucrării lui. Era slujitorul lui Dumnezeu şi trebuia să îndeplinească voia Sa. Prin viu grai şi prin scris a dus o solie care, de atunci, a adus mereu ajutor şi tărie bisericii lui Dumnezeu. Nouă, celor care trăim la încheierea istoriei acestui pământ, solia lui ne vorbeşte clar despre pericolele care vor ameninţa biserica şi despre doctrinele false pe care le va avea de întâmpinat poporul lui Dumnezeu.
44:3 Pavel a mers din ţară în ţară şi din oraş în oraş, predicându-L pe Hristos şi înfiinţând biserici. Oriunde putea găsi ascultători, se străduia să contracareze rătăcirile şi să întoarcă picioarele bărbaţilor şi femeilor pe calea dreptăţii. În orice loc, cei care, prin truda lui, erau conduşi să-L primească pe Hristos, erau organizaţi în biserici, indiferent cât de puţini erau la număr. Pavel nu uita bisericile pe care le întemeia în felul acesta. Oricât de mică ar fi fost o biserică, ea era obiectul grijii şi interesului său.
44:4 Chemarea lui Pavel îi solicita diferite feluri de servicii: să lucreze cu mâinile lui pentru a-şi câştiga existenţa, să înfiinţeze biserici, să scrie bisericilor deja fondate. Totuşi, în mijlocul acestor lucrări
44:5 variate, el declara: "Fac un singur lucru." (Filipeni 3,13.) În întreaga sa lucrare, avea înainte o singură ţintă neclintită: să fie credincios Domnului Hristos, care i Se descoperise atunci când el Îi hulea Numele şi folosea orice mijloc îi stătea în putere ca să-i facă şi pe alţii să-L hulească. Marele şi singurul scop al vieţii lui a fost de a-L sluji şi a-L onora pe Acela al cărui Nume Îl dispreţuise cândva. Unica lui dorinţă era de a câştiga suflete la Mântuitorul. Evreii şi neamurile puteau să i se opună şi să-l prigonească, dar nimic nu-l putea abate de la ţelul lui.
44:6 Pavel îşi recapitulează experienţa
44:7 Scriindu-le filipenilor, Pavel îşi descrie experienţa de dinainte şi de după convertire. "Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult; eu, care sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei; în ce priveşte legea, fariseu; în ce priveşte râvna, prigonitor al bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă legea, fără prihană." Filipeni 3,4-6.
44:8 Mărturia lui după convertire a fost:
44:9 "Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă." Filipeni 3,8.9.
44:10 Neprihănirea pe care înainte o credea atât de preţioasă acum nu mai avea nici o valoare în ochii lui. Dorinţa sufletului lui era: "Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
44:11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus." Filipeni 3,10-14.
44:12 Un lucrător care se adaptează
44:13 Priviţi-l pe Pavel în temniţa din Filipi unde, în ciuda durerii care-i chinuia trupul, cântecul său de laudă sparge tăcerea nopţii. După ce cutremurul a deschis uşile închisorii, glasul său este iarăşi auzit, în cuvinte de voioşie pentru temnicerul păgân: "Să nu-ţi faci nici un rău, căci noi suntem toţi aici." Fiecare om era la locul lui, reţinut de prezenţa unui tovarăş de temniţă. Temnicerul, convins de realitatea acelei credinţe care îl susţine pe Pavel, întreabă despre calea mântuirii şi, împreună cu toată casa lui, se uneşte cu grupa persecutată a ucenicilor lui Hristos.
44:14 Priviţi-l pe Pavel la Atena, înaintea sfatului Areopagu-lui, întâmpinând ştiinţa cu ştiinţă, logica cu logică şi filozofia cu filozofie. Observaţi cum, cu tactul născut din dragostea divină, el arată către Iehova ca fiind "Dumnezeul necunoscut" căruia I se închinau fără să ştie ascultătorii lui; folosindu-se de cuvintele unui poet de-al lor, Pavel Îl descrie ca Tată ai cărui copii sunt ei. În acea epocă a castelor sociale, când drepturile omului erau total nerecunoscute, ascultaţi-l cum prezintă marele adevăr al frăţiei omeneşti, declarând că Dumnezeu doreşte "ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului." Apoi
44:15 arată cum modul în care îi trataseră Dumnezeu pe oameni este străbătut, ca de un fir de aur, de planurile Sale pline de har şi îndurare. El "le-a aşezat anumite vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi."
44:16 Ascultaţi-l pe Pavel în sala de judecată a lui Festus, când împăratul Agripa, convins de adevărul Evangheliei, exclamă: "Aproape m-ai convins să fiu creştin." Pavel răspunde cu politeţe prietenoasă, arătând spre lanţurile sale: "Să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci şi toţi cei ce mă ascultă astăzi să fiţi aşa cum sunt şi eu, afară de lanţurile acestea."
44:17 Şi-a petrecut viaţa aşa cum o descrie în propriile-i cuvinte: "Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii falşi; în osteneli şi necazuri, în priveghiuri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi în lipsă de îmbrăcăminte." 2 Corinteni 11,26.27.
44:18 "Când suntem ocărâţi," spunea Pavel, "binecuvântăm; când suntem prigoniţi, răbdăm; când suntem vorbiţi de rău, ne rugăm"; "ca nişte întristaţi şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic şi totuşi stăpânind toate lucrurile." 1 Corinteni 4,12.13; 2 Corinteni 6,10.
44:19 Slujire în lanţuri
44:20 Deşi Pavel a fost închis pentru o lungă perioadă de timp, Domnul Şi-a împlinit prin el lucrarea Sa deosebită. Lanţurile lui aveau să fie mijlocul de a răspândi cunoaşterea lui Hristos şi de a slăvi în felul acesta pe Dumnezeu. Când a fost trimis din cetate în cetate pentru judecată,
44:21 mărturia lui cu privire la Isus şi evenimentele interesante ale convertirii sale au fost relatate înaintea împăraţilor şi guvernatorilor, ca ei să poată fi lăsaţi fără scuză cu privire la Isus. Mii au crezut în El şi s-au bucurat în Numele Lui.
44:22 Am văzut că planul special al lui Dumnezeu a fost îndeplinit în călătoria lui Pavel pe mare; El a plănuit ca echipajul vasului să fie martor la puterea lui Dumnezeu, prin Pavel, ca şi păgânii să poată auzi Numele lui Isus şi, astfel, mulţi să poată fi convertiţi prin învăţăturile lui Pavel şi văzând minunile pe care le făcea. Împăraţii şi guvernatorii au fost încântaţi de logica lui. Când Pavel, plin de zel şi de puterea Duhului Sfânt, Îl predica pe Isus şi le relata evenimentele interesante ale experienţei lui, aceştia se convingeau că Isus era Fiul lui Dumnezeu.