43:5 Aici a fost locul în care ucenicii au fost numiţi pentru prima oară creştini. Li s-a dat acest nume deoarece Hristos era subiectul principal al predicării, învăţăturii şi conversaţiei lor. Fără încetare, povesteau întâmplări din viaţa Lui din timpul când ucenicii fuseseră binecuvântaţi de compania Lui. Ei zăboveau mereu asupra învăţăturilor Sale, asupra minunilor de vindecare a bolnavilor, de scoatere a demonilor şi de înviere a morţilor. Cu buze tremurânde şi cu ochi înlăcrimaţi, vorbeau despre agonia Lui în grădină, despre trădarea, judecarea şi executarea Lui, despre răbdarea şi umilinţa cu care îndurase insulta şi tortura vrăjmaşilor Săi şi despre mila dumnezeiască cu care S-a rugat pentru aceia care L-au persecutat. Învierea Domnului Isus, înălţarea şi lucrarea Lui în cer ca Mijlocitor pentru omul căzut erau pentru ei subiecte pline de bucurie. Păgânii puteau foarte bine să le dea numele de creştini, deoarece ei Îl predicau pe Hristos şi-şi adresau rugăciunile lui Dumnezeu, prin El.