42:2 Irod era un pretins prozelit al credinţei iudaice şi, în aparenţă, foarte zelos în a păstrarea ceremoniilor legii. El guverna Iudea şi era supus împăratului roman Claudius; mai era şi tetrarh al Galileii. Irod era nerăbdător să intre în graţiile evreilor, sperând să-şi asigure în felul acesta poziţia şi onorurile. De aceea, a continuat să îndeplinească dorinţele evreilor, persecutând biserica lui Hristos. Şi-a început lucrarea jefuindu-i pe credincioşi de casele şi bunurile lor; apoi a început să-i închidă pe conducători. L-a prins pe Iacov, l-a aruncat în închisoare şi a trimis un călău ca să-l ucidă cu sabia, la fel cum făcuse celălalt Irod cu profetul Ioan. Văzând că faptele lui plăceau evreilor, el a devenit apoi şi mai îndrăzneţ şi l-a închis pe Petru. Aceste cruzimi erau săvârşite în timpul ocaziei sacre a Paştelui.