42:29 În chinuri grozave, Irod a fost dus de la locul petrecerii imorale, al veseliei, pompei şi etalării pe care acum sufletul său le detesta. Cu o clipă mai înainte, primise lauda şi închinarea acelei mari mulţimi, iar acum se simţea în mâinile unui Conducător mai puternic decât el. A fost cuprins de remuşcare; şi-a amintit de porunca lui nemiloasă de a-l omorî pe Iacov cel nevinovat; şi-a amintit de prigonirea necruţătoare a urmaşilor lui Hristos şi de planul său de a-l da la moarte pe apostolul Petru, pe care Dumnezeu l-a eliberat din mâna lui; şi-a amintit cum, în furia lui, din cauză că fusese înjosit şi dezamăgit, s-a răzbunat în mod necugetat pe păzitorii închisorii şi i-a executat fără milă. Prigonitorul neîndurător simţea că avea de a face cu Dumnezeu, Cel care îl scăpase pe apostol de la moarte. Nu găsea nici o uşurare pentru durerea fizică sau pentru chinul sufletesc şi nici nu aştepta vreuna. Irod cunoştea Legea lui Dumnezeu care spune: "Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine" şi ştia că, acceptând închinarea poporului, umpluse măsura nelegiuirii şi îşi atrăsese asupră-şi mânia îndreptăţită a lui Dumnezeu.