42:27 Irod ştia că nu merita nici una din aceste laude şi omagii, dar n-a mustrat idolatria poporului, ci a acceptat-o ca fiindu-i datorată. Când a auzit înălţându-se strigătul: "Glas de Dumnezeu, nu de om!", faţa i s-a luminat de mândrie satisfăcută. Aceleaşi glasuri, care slăveau acum un păcătos de rând, doar cu câţiva ani mai înainte înălţaseră strigătul turbat: La o parte cu Isus! Răstigneşte-L! Răstigneşte-L! Irod a primit cu mare plăcere flatarea şi omagiul şi inima îi sălta în triumf, când, deodată, o schimbare iute şi teribilă a avut loc cu el. Faţa i s-a făcut palidă