4:1 Cap. 2 - Creaţiunea
4:2 Tatăl şi Fiul S-au angajat în marea şi minunata lucrare la care se gândiseră, aceea de creare a lumii. Pământul a ieşit nespus de frumos din mâna Creatorului. Existau munţi, dealuri şi câmpii, cu râuri şi lacuri presărate printre ele. Pământul nu era o câmpie întinsă, ci monotonia peisajului era întreruptă de dealuri şi munţi, nu aşa de înalţi şi colţuroşi cum sunt acum, ci având o formă frumoasă şi simetrică. Nu se vedeau deloc stânci înalte şi golaşe, căci se aflau sub pământ, alcătuind un schelet al acestuia. Dealurile, munţii şi câmpiile frumoase erau împodobite cu plante, flori şi copaci înalţi şi maiestuoşi de toate speciile, cu mult mai înalţi şi mai frumoşi decât copacii de astăzi. Aerul era curat şi sănătos, iar pământul părea ca un palat nobil. Îngerii priveau şi se bucurau de lucrările frumoase şi minunate ale lui Dumnezeu.
4:3 După ce a fost creat pământul şi vieţuitoarele de pe el, Tatăl şi Fiul Şi-au îndeplinit planul, hotărât înainte de căderea lui Satana, de a face om după chipul şi asemănarea Lor. Ei lucraseră împreună la crearea pământului şi a fiecărei vieţuitoare de pe el. Apoi Dumnezeu a zis: "Să facem om după chipul şi
4:4 asemănarea Noastră." Când a ieşit din mâna Creatorului său, Adam era de o înălţime nobilă şi de o frumoasă simetrie. El era de mai bine de două ori mai înalt decât oamenii care trăiesc astăzi şi era bine proporţionat. Trăsăturile lui erau perfecte şi frumoase. Pielea nu-i era nici albă, nici palidă, ci rumenă, îmbujorată, strălucind de o bogată tentă de sănătate. Eva nu era la fel de înaltă ca Adam. Capul ei ajungea puţin deasupra umerilor lui. Ea era, de asemenea, nobilă, desăvârşită în simetrie şi foarte frumoasă.
4:5 Această pereche neprihănită nu purta veşminte artificiale. Ei erau îmbrăcaţi într-un veşmânt de lumină şi slavă, aşa cum poartă îngerii. Acest cerc de lumină îi învăluia atâta timp cât trăiau în ascultare de Dumnezeu. Deşi Dumnezeu făcuse totul de o frumuseţe desăvârşită şi se părea că nimic nu lipsea de pe pământ ca să-i facă fericiţi pe Adam şi Eva, totuşi El Şi-a manifestat marea Lui iubire plantând, special pentru ei, o grădină. O parte din timpul lor urma să fie ocupată, în mod plăcut, îngrijind grădina, iar o altă parte primind vizita îngerilor, ascultând învăţăturile lor şi meditând. Munca lor nu era obositoare, ci plăcută şi înviorătoare. Această grădină frumoasă urma să fie căminul lor.
4:6 În această grădină Domnul a aşezat toate soiurile de pomi pentru folosinţă şi pentru frumuseţe. Erau pomi încărcaţi cu fructe aromate, plăcute la vedere şi bune la gust, destinate de Dumnezeu să servească drept hrană perechii sfinte. Erau viţe frumoase care creşteau drept, cu încărcătura lor de fructe, care nu se aseamănă cu nimic din ce a văzut omul după cădere. Fructele erau foarte mari şi de diferite culori: unele erau aproape negre, altele mov, roşii, roz şi verde deschis. Această frumuseţe şi bogăţie
4:7 de fructe crescute pe ramurile viţei se numeau struguri. Chiar dacă nu erau sprijinite de vreun suport, viţele nu se târau pe pământ, dar greutatea roadelor le apleca mult. Munca plăcută a lui Adam şi a Evei era de a forma bolţi din ramurile viţei şi a le orienta în aşa fel încât să formeze locuinţe naturale din pomii frumoşi, cu frunzişul şi încărcătura lor de fructe aromate.
4:8 Pământul era îmbrăcat cu verdeaţă minunată în care creşteau din abundenţă miriade de flori parfumate, din orice specie şi de orice nuanţă. Totul era minunat şi aranjat cu gust. În mijlocul grădinii se afla pomul vieţii, care-i depăşea în splendoare pe toţi ceilalţi pomi. Fructele lui semănau cu nişte mere de aur şi argint şi trebuia să perpetueze nemurirea, iar frunzele sale aveau proprietăţi vindecătoare.
4:9 Adam şi Eva în Eden
4:10 Perechea sfântă era foarte fericită în Eden. Le-a fost dată stăpânire nelimitată asupra oricărei făpturi vii. Leul şi mielul se jucau în jurul lor în pace, fără să le facă vreun rău, şi dormeau la picioarele lor. Păsări de orice culoare şi penaj zburau printre pomi şi flori şi în jurul lui Adam şi al Evei, în timp ce cântecele lor cu tonuri delicate răsunau în acorduri dulci, aducând laude Creatorului.
4:11 Adam şi Eva erau fascinaţi de frumuseţile căminului lor din Eden. Erau încântaţi de păsărelele din jurul lor cu pene strălucitoare şi pline de graţie, care-şi ciripeau cântecele lor voioase. Perechea sfântă se unea cu ele şi-şi înălţau vocea în cântece armonioase de laudă, dragoste şi adorare la adresa Tatălui şi a Fiului Său scump, pentru dovezile de iubire care-i înconjurau. Ei recunoşteau ordinea şi armonia creaţiunii, ce vorbeau despre înţelepciunea şi cunoaşterea infinite. Descopereau
4:12 mereu noi frumuseţi şi străluciri ale căminului lor din Eden, ceea ce le umplea inimile cu iubire mai profundă şi aducea pe buzele lor expresii de recunoştinţă şi respect pentru Creatorul lor.