39:5 Pe când călătorii obosiţi se apropiau de Damasc, ochii lui Saul priveau cu plăcere ţinutul fertil, grădinile frumoase, livezile roditoare şi pârâurile reci care curgeau clipocind printre arbuştii de un verde viu. Era foarte reconfortant să vadă asemenea privelişte după o călătorie lungă şi obositoare prin pustietate. În timp ce Saul şi tovarăşii lui priveau peisajul cu admiraţie, o lumină mai puternică decât a soarelui a strălucit deodată în jurul lui. "El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea: 'Saule, Saule, pentru ce mă prigoneşti?' 'Cine eşti Tu, Doamne?' a răspuns el. Şi Domnul a zis: 'Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.'"