39:2 Mintea lui Saul a fost foarte frământată de moartea triumfătoare a lui Ştefan. Prejudecăţile i-au fost zguduite, dar părerile şi argumentele preoţilor şi conducătorilor l-au convins până la urmă că Ştefan fusese un hulitor; că Isus Hristos pe care Îl predica fusese un înşelător şi că aceia care îndeplineau slujbele sfinte trebuia să aibă dreptate. Saul era un om hotărât şi cu convingeri puternice. Odată ce s-a fixat pe deplin în mintea lui faptul că vederile preoţilor şi cărturarilor erau corecte, el a devenit foarte înverşunat împotriva creştinismului. Zelul lui l-a determinat să se angajeze de bună voie în prigonirea credincioşilor. El a făcut ca oameni sfinţi să fie târâţi înaintea consiliilor, să fie închişi sau condamnaţi la moarte, fără dovada vreunui delict, cu excepţia credinţei lor în Isus. Zelul lui Iacov şi Ioan avea un caracter asemănător, dar o orientare diferită, atunci când doriseră să coboare foc din cer ca să-i consume pe cei care L-au luat în râs şi L-au dispreţuit pe Învăţătorul lor.