38:1 Cap. 36 - Moartea lui Ştefan
38:2 Ştefan era foarte activ în lucrarea lui Dumnezeu şi îşi mărturisea credinţa cu îndrăzneală. "Unii din sinagoga numită a Izbăviţilor, a Cirienilor şi a Alexandrinilor, împreună cu nişte evrei din Cilicia şi din Asia, au început o ceartă de vorbe cu Ştefan; dar nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el." Aceşti învăţăcei ai marilor rabini fuseseră siguri că într-o discuţie publică puteau obţine o victorie desăvârşită asupra lui Ştefan, din cauza presupusei lui ignoranţe. El, însă, nu numai că a vorbit cu puterea Duhului Sfânt, dar a fost clar pentru toată acea mare mulţime că şi studiase profeţiile şi era un învăţat în toate aspectele legii. El a apărat cu pricepere adevărurile pe care le susţinea şi i-a învins cu desăvârşire pe adversarii lui.
38:3 Preoţii şi conducătorii care au fost martori la manifestarea minunată a puterii ce însoţea lucrarea lui Ştefan, s-au umplut de ură amară. În loc de a ceda în faţa greutăţii dovezilor prezentate de el, ei au hotărât să-i aducă glasul la tăcere, omorându-l. Aşadar, l-au prins pe Ştefan şi l-au adus înaintea Sinedriului, pentru judecată.
38:4 Evrei învăţaţi din ţările vecine au fost convocaţi cu scopul de a combate argumentele
38:5 acuzatului. Era prezent şi Saul, care se distinsese ca un oponent plin de zel al învăţăturii lui Hristos şi ca un persecutor al tuturor care credeau în El. Acest om învăţat a avut un rol de frunte împotriva lui Ştefan. El a adus greutatea elocvenţei şi a logicii rabinilor, pentru a convinge poporul că Ştefan predica doctrine amăgitoare şi periculoase.
38:6 Dar Saul a găsit în Ştefan pe unul cu o educaţie la fel de înaltă, ca şi el şi care avea o înţelegere deplină a scopului lui Dumnezeu de a vesti evanghelia la alte popoare. El credea în Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov şi cunoştea bine privilegiile evreilor, dar credinţa lui era cuprinzătoare şi ştia că sosise vremea când adevăraţii credincioşi să nu se închine singuri în temple făcute de mâini omeneşti, ci, peste tot în lume, oamenii să se poată închina lui Dumnezeu în spirit şi în adevăr. Perdeaua de pe ochii lui Ştefan a căzut, iar el a văzut până la capăt ceea ce fusese desfiinţat prin moartea Domnului Hristos.
38:7 Preoţii şi conducătorii nu au izbutit nimic împotriva înţelepciunii lui limpezi şi calme, deşi se opuneau cu vehemenţă. Ei au hotărât să dea un exemplu prin Ştefan şi, odată cu satisfacerea urii lor răzbunătoare în felul acesta, să-i împiedice şi pe alţii, prin frică, să adopte credinţa lui. Au fost înaintate acuzaţii împotriva lui, în modul cel mai impresionant. Martori mincinoşi au fost plătiţi să spună că îl auziseră rostind cuvinte de hulă împotriva templului şi a legii. Ei au zis: "L-am auzit zicând că acest Isus din Nazaret va dărâma locaşul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat Moise."
38:8 Pe când stătea faţă în faţă cu judecătorii lui, pentru a răspunde acuzaţiei de blasfemie, o aureolă sfântă a strălucit pe chipul lui Ştefan. "Toţi cei ce şedeau
38:9 în sobor s-au uitat ţintă la Ştefan şi faţa lui li s-a arătat ca o faţă de înger." Mulţi care au văzut faţa lui Ştefan s-au cutremurat şi şi-au acoperit feţele, dar necredinţa încăpăţânată şi prejudecata le-au rămas neclintite.
38:10 Apărarea lui Ştefan
38:11 Ştefan a fost chestionat dacă erau adevărate acuzaţiile aduse împotriva lui, iar el s-a apărat cu o voce clară şi mişcătoare, ce a răsunat în sala soborului. A repetat istoria poporului ales al lui Dumnezeu în cuvinte ce au fermecat adunarea. A dat pe faţă o cunoaştere amănunţită a organizării societăţii iudaice, precum şi interpretarea spirituală a acesteia, aşa cum fusese manifestată prin Domnul Hristos. El a început cu Avraam, parcurgând istoria generaţie după generaţie, trecând prin toate evenimentele naţionale ale lui Israel, până la Solomon, subliniind punctele cele mai importante pentru a-şi apăra cauza.
38:12 Ştefan şi-a prezentat în mod clar loialitatea faţă de Dumnezeu şi faţă de credinţa iudaică, arătând în acelaşi timp că Legea în care se încredeau ei pentru mântuire nu fusese în stare să-l păzească pe Israel de idolatrie. El a făcut o legătură între Domnul Isus Hristos şi întreaga istorie iudaică. A făcut referire la construirea templului de către Solomon şi la cuvintele acestuia şi ale lui Isaia: "Dar Cel Prea Înalt nu locuieşte în locaşuri făcute de mâini omeneşti, cum zice proorocul: Cerul este scaunul Meu de domnie şi pământul este aşternutul picioarelor Mele. Cel fel de casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă? N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri? ... " Locul celei mai înalte forme de închinare la Dumnezeu era în cer.
38:13 Când Ştefan a atins acest punct, s-a iscat un freamăt printre oameni. Arestatul şi-a citit soarta pe chipurile din faţa lui. El a înţeles rezistenţa cu care i-au fost întâmpinate cuvintele, pe care le rostea
38:14 după cum îi dicta Duhul Sfânt. A ştiut că-şi dădea ultima mărturie. Puţini care citesc cuvântarea lui Ştefan o apreciază cum se cuvine. Ar trebui ţinut seama de ocazia, timpul şi locul respectiv, pentru a face ca aceste cuvinte ale lui să ne transmită semnificaţia lor deplină.
38:15 Când a făcut legătura între Isus Hristos şi profeţii şi a vorbit în felul acela despre templu, preotul, simulând că este cuprins de groază, şi-a sfâşiat veşmântul. Acest fapt a fost pentru Ştefan semnalul că glasul îi va fi curând adus la tăcere pentru totdeauna. Deşi se afla chiar în mijlocul predicii, a încheiat pe neaşteptate, lăsând dintr-o dată la o parte lanţul istoriei şi, întorcându-se către judecătorii lui înfuriaţi, le-a zis: "Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi. Pe care din prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-aţi vândut acum şi L-aţi omorât: voi, care aţi primit legea dată prin îngeri şi n-aţi păzit-o."
38:16 O moarte de martir
38:17 La auzul acestor lucruri, preoţii şi conducătorii şi-au ieşit din fire de mânie. Ei semănau mai mult cu nişte fiare sălbatice de pradă, decât cu nişte fiinţe omeneşti. S-au năpustit asupra lui Ştefan, scrâşnind din dinţi. El, însă, nu s-a intimidat; se aştepta la asta. Faţa îi era calmă şi strălucea de o lumină îngerească. Nu s-a speriat de preoţii furioşi şi de mulţimea agitată. "Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu; şi a zis: 'Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.'"
38:18 Priveliştea din jur s-a şters din faţa ochilor lui;
38:19 porţile cerului erau întredeschise, iar Ştefan, privind prin ele, a văzut slava curţilor lui Dumnezeu şi pe Domnul Hristos, ca şi când tocmai s-ar fi ridicat de pe tron, gata să-Şi sprijine slujitorul care avea să sufere moarte de martir pentru Numele Său. Când Ştefan a prezentat scena slăvită deschisă înaintea lui, persecutorii lui n-au mai putut îndura.
38:20 Şi-au astupat urechile să nu-i mai poată auzi cuvintele şi, scoţând strigăte tari, s-au năpustit cu furie asupra lui, cu un singur gând. "Şi ei au aruncat cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: 'Doamne Isuse, primeşte duhul meu!' Apoi a îngenuncheat şi a strigat cu glas tare: 'Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!' Şi după aceste vorbe, a adormit."
38:21 În mijlocul agoniei acestei morţi crude, credinciosul martir, ca şi Învăţătorul lui divin, s-a rugat pentru ucigaşii lui. Martorilor care îl acuzaseră pe Ştefan li s-a cerut să arunce primele pietre. Aceste persoane şi-au pus hainele la picioarele lui Saul, care luase parte activă la dispută şi consimţise la moartea arestatului.
38:22 Martiriul lui Ştefan a făcut o impresie profundă asupra tuturor care l-au văzut murind. A fost o încercare dureroasă pentru biserică, dar a avut ca rezultat convertirea lui Saul. Credinţa, hotărârea şi proslăvirea martirului n-au putut fi şterse din amintirea acestuia. Sigiliul lui Dumnezeu de pe faţa lui Ştefan şi cuvintele lui, care atingeau sufletul tuturor care îl ascultau, cu excepţia celor împietriţi din cauză că opuneau rezistenţă luminii, au rămas în memoria privitorilor şi au mărturisit în favoarea adevărului celor proclamate de el.
38:23 Lui Ştefan nu i s-a dat o sentinţă legală, dar autorităţile romane au fost mituite cu sume mari de bani ca să nu investigheze cazul. Saul părea plin de un zel frenetic în timpul judecării şi uciderii lui Ştefan. Părea să fie
38:24 supărat pe propria lui convingere secretă că Ştefan a fost onorat de Dumnezeu chiar atunci când oamenii l-au dezonorat.
38:25 El a continuat să persecute biserica lui Dumnezeu, hăituindu-i pe credincioşi, prinzându-i în casele lor şi dându-i în mâinile preoţilor şi conducătorilor pentru a fi întemniţaţi şi ucişi. Zelul lui de a continua prigoana era o teroare pentru creştinii din Ierusalim. Autorităţile romane nu au făcut nici un efort pentru a opri această lucrare nemiloasă, ci, în secret i-au ajutat pe evrei pentru a le câştiga respectul şi a se asigura de favoarea lor.
38:26 Învăţatul Saul era un instrument puternic în mâinile lui Satana, prin care acesta îşi manifesta răzvrătirea împotriva Fiului lui Dumnezeu; dar Unul mai puternic decât Satana îl alesese pe Saul ca să ia locul martirului Ştefan, să lucreze şi să sufere pentru Numele Lui. Saul era un bărbat foarte respectat de evrei, atât pentru faptul că era învăţat, cât şi pentru zelul lui în prigonirea credincioşilor. El nu era membru în consiliul Sinedriului. După moartea lui Ştefan, însă, s-a luat în considerare rolul pe care îl îndeplinise el cu acea ocazie şi Saul a fost ales în acel consiliu.