37:1 Cap. 35 - Rânduiala Evangheliei
37:2 "În zilele acelea, când s-a înmulţit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau greceşte cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţeala ajutoarelor de toate zilele." Aceşti greci erau locuitori ai altor ţări, unde se vorbea limba greacă. Numărul evreilor convertiţi care vorbeau evreieşte era cu mult mai mare, dar acei greci locuiseră în Imperiul Roman şi vorbeau numai greceşte. În mijlocul lor au început să apară murmurări, că văduvelor grecilor nu li se asigurau ajutoare cu tot atâta generozitate ca nevoiaşilor evrei. Orice părtinire de felul acesta ar fi întristat pe Dumnezeu; şi au fost luate măsuri prompte pentru a restaura pacea şi armonia credincioşilor.
37:3 Duhul Sfânt a sugerat o metodă prin care apostolii să poată fi uşuraţi de sarcina distribuirii ajutoarelor pentru săraci şi de alte poveri similare, aşa încât să poată fi lăsaţi liberi, să-L predice pe Hristos. "Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: 'Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi de înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului."
37:4 În consecinţă biserica a ales şapte bărbaţi plini de credinţă şi de înţelepciunea Duhului lui Dumnezeu, ca să se ocupe de unele aspecte ale lucrării. Mai întâi a fost ales Ştefan; el era evreu prin naştere şi religie, dar vorbea greceşte şi era un bun cunoscător al obiceiurilor şi manierelor grecilor. Din acest motiv, el a fost considerat persoana cea mai potrivită să stea în frunte şi să supravegheze distribuirea fondurilor alocate văduvelor, orfanilor şi săracilor cinstiţi. Această alegere a plăcut tuturor, iar nemulţumirea şi cârtirea au încetat.
37:5 Aceşti şapte bărbaţi aleşi au fost în mod solemn puşi deoparte pentru datoriile lor, prin rugăciune şi punerea mâinilor. Cei care au fost hirotoniţi în felul acesta nu au fost excluşi prin aceasta de la învăţarea credinţei. Dimpotrivă, este scris că "Ştefan era plin de har şi de putere şi făcea minuni şi semne mari în norod." Ei erau deplin calificaţi să înveţe adevărul. Erau totodată bărbaţi cu judecată calmă şi înţelepciune, potriviţi să lucreze cu cazuri dificile de încercare, cârtire sau gelozie.
37:6 Această alegere a bărbaţilor care să se ocupe de treburile bisericii, aşa ca apostolii să poată fi liberi pentru lucrarea lor deosebită de a învăţa adevărul, a fost mult binecuvântată de Dumnezeu. Biserica a sporit în număr şi putere. "Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim şi o mare mulţime de preoţi venea la credinţă."
37:7 Este necesar ca aceeaşi rânduială şi acelaşi sistem ca în zilele apostolilor să fie menţinute şi astăzi în biserică. Prosperitatea cauzei depinde foarte mult de faptul ca departamentele sale diferite să fie conduse de oameni capabili, calificaţi pentru poziţiile lor. Cei aleşi de Dumnezeu
37:8 să fie conducători în lucrarea Lui, răspunzând de supravegherea generală a interesului spiritual al bisericii, trebuie uşuraţi, pe cât posibil, de grijile şi încurcăturile de natură vremelnică. Cei pe care Dumnezeu i-a chemat să slujească în cuvânt şi doctrină trebuie să aibă timp pentru meditaţie, rugăciune şi studiul Scripturilor. Discernământul spiritual le este slăbit, dacă intră în detaliile afacerilor şi dacă au de-a face cu diferitele temperamente ale celor care compun biserica. Este bine ca toate chestiunile vremelnice să vină înaintea slujbaşilor potriviţi, pentru a fi rezolvate de aceştia. Dacă acestea, însă, sunt atât de dificile încât să nu poată fi rezolvate prin înţelepciunea lor, trebuie aduse înaintea celor care au în supravegherea lor întreaga biserică.