34:7 "În ziua Cincizecimii, erau toţi cu o inimă adunaţi în acelaşi loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească." Duhul Sfânt, sub forma unor limbi de foc despărţite la vârf şi aşezându-Se peste cei adunaţi, era un simbol al darului făcut lor, de a vorbi fluent câteva limbi diferite, pe care ei nu le cunoscuseră mai înainte. Aspectul de foc semnifica zelul fierbinte cu care vor lucra şi puterea ce le va însoţi cuvintele.