33:1 Cap. 31 - Înălţarea Domnului Hristos
33:2 Cerul întreg aştepta ceasul glorios când Domnul Isus Se va înălţa la Tatăl Lui. Îngerii au venit să-L întâmpine pe Împăratul slavei şi să-L escorteze triumfal spre cer. După ce Şi-a binecuvântat ucenicii, Isus S-a despărţit de ei şi S-a înălţat. Mulţimea celor care înviaseră odată cu el Îl urma, în timp ce El le deschidea calea. O mare oştire cerească îi însoţea, în timp ce în cer o mulţime de îngeri ce nu se putea număra aştepta sosirea lui Isus.
33:3 Când au ajuns la cetatea sfântă, îngerii care Îl escortau pe Isus au strigat: "Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-vă porţi veşnice ca să intre Împăratul slavei!". Îngerii din cetate au strigat în extaz: "Cine este acest Împărat al slavei?". Îngerii însoţitori au răspuns în triumf: "Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte. Porţi ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-vă porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei!". Îngerii care aşteptau au întrebat iarăşi: "Cine este acest Împărat al slavei?" şi îngerii însoţitori au răspuns pe tonuri melodioase: "Domnul oştirilor, El este Împăratul slavei." Ps. 24,7-10. Apoi, alaiul ceresc a intrat în cetatea lui Dumnezeu.
33:4 Toate oştile cerului L-au înconjurat apoi pe Comandantul lor maiestuos şi s-au închinat
33:5 înaintea Sa cu adoraţia cea mai profundă; şi-au aruncat la picioarele Lui coroanele lor sclipitoare. Şi-au atins apoi harpele de aur şi tonuri dulci şi melodioase au umplut cerul întreg cu muzică şi cântări pentru Mielul care a fost junghiat, dar trăieşte iarăşi în măreţie şi slavă.
33:6 Făgăduinţa revenirii
33:7 În timp ce ucenicii priveau spre cer cu tristeţe, să-L mai vadă pentru ultima oară pe Mântuitorul lor care Se înălţa, doi îngeri îmbrăcaţi în alb au stat lângă ei şi le-au spus: "Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer." Fapte 1,11. Ucenicii şi mama lui Isus care, împreună cu ei, fusese martoră la înălţarea Fiului lui Dumnezeu, au petrecut noaptea următoare vorbind despre faptele Sale minunate şi despre evenimentele ciudate şi măreţe care avuseseră loc într-un timp scurt.
33:8 Mânia lui Satana
33:9 Satana s-a sfătuit din nou cu îngerii lui şi, cu ură înverşunată împotriva guvernării lui Dumnezeu, le-a spus că atâta timp cât îşi păstra puterea şi autoritatea asupra pământului eforturile lor împotriva urmaşilor lui Isus trebuia să fie de zece ori mai puternice. Nu le izbutise nimic împotriva lui Hristos, dar trebuie să-i înfrângă pe urmaşii Lui, dacă este posibil. În toate generaţiile, ei trebuie să caute să-i prindă în capcană pe cei care vor crede în Isus. Satana le-a spus îngerilor lui că Domnul Isus le-a dat ucenicilor putere să-i mustre, să-i scoată afară şi să-i vindece pe cei pe care ei îi vor chinui. După aceea îngerii lui Satana au plecat ca nişte lei care răcnesc, căutând să-i distrugă pe urmaşii lui Isus.