32:11 Când oastea îngerilor cereşti s-a depărtat de la mormânt, iar lumina şi slava au trecut, soldaţii romani au îndrăznit să-şi ridice capul şi să privească în jur. Au fost uluiţi când au văzut că piatra cea mare fusese rostogolită de la intrarea mormântului şi că trupul lui Isus nu mai era acolo. S-au grăbit spre cetate ca să dea de ştire preoţilor şi bătrânilor ce văzuseră. Când acei criminali au ascultat raportul minunat, toate feţele au îngălbenit. I-a cuprins groaza la gândul celor ce făcuseră. Dacă raportul era corect, ei erau pierduţi. Pentru o vreme au stat în tăcere, privind unii la alţii, neştiind ce să facă sau să spună. Să accepte raportul ar însemna să se condamne pe ei înşişi. S-au dus la o parte să se consulte cu privire la ce trebuia făcut. Ei s-au gândit că, dacă raportul adus de garda romană ar circula printre oameni, cei care Îl dăduseră pe Hristos la moarte vor fi omorâţi, ca ucigaşi ai Lui.