31:10 Isus nu a murmurat nici o plângere; chipul I-a rămas calm şi liniştit, dar picături mari de sudoare I-au apărut pe frunte. Nu s-a găsit nici o mână miloasă care să şteargă roua morţii de pe faţa Lui, nici cuvinte de simpatie şi fidelitate neschimbătoare care să stea lângă inima Lui omenească. El a călcat singur în teasc; şi din cei prezenţi, nici unul n-a fost cu El. În timp ce soldaţii îşi făceau lucrarea îngrozitoare, iar El îndura agonia cea mai cumplită, Isus S-a rugat pentru duşmanii Lui: "Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!" Luca 23,34. Acea rugăciune a Domnului Hristos a îmbrăţişat lumea, cuprinzând pe orice păcătos care va trăi, până la sfârşitul timpului.