30:22 Când a auzit Pilat că Irod era la Ierusalim, a fost foarte uşurat, deoarece spera să se elibereze de orice responsabilitate în judecarea şi condamnarea lui Isus. Imediat L-a trimis la Irod împreună cu acuzatorii Lui. Acest conducător ajunsese împietrit în păcat. Omorârea lui Ioan Botezătorul îi lăsase o pată pe conştiinţă, de care nu putea să scape. Când a auzit despre Isus şi despre lucrările mari făcute de El, s-a înspăimântat şi s-a cutremurat, crezând că era Ioan Botezătorul, înviat din morţi. Când Isus a fost dat în mâinile lui de către Pilat, Irod a considerat acest act ca o recunoaştere a puterii, autorităţii şi judecăţii lui. Aceasta i-a făcut prieteni pe cei doi conducători, care mai înainte fuseseră duşmani. Irod a fost încântat să-L vadă pe Isus, deoarece se aştepta ca El să facă vreo minune deosebită, spre satisfacţia lui. Lucrarea lui Isus, însă, nu era de a satisface curiozitatea sau de a-Şi căuta propria siguranţă. Puterea Sa divină miraculoasă trebuia folosită pentru salvarea altora, şi nu pentru Sine Însuşi.