29:1 Cap. 27 - Trădarea Domnului Hristos
29:2 Am fost dusă la timpul în care Domnul Isus mânca cina Paştelui cu ucenicii Săi. Satana îl înşelase pe Iuda, făcându-l să creadă că era unul din ucenicii adevăraţi ai Domnului Hristos; dar inima lui fusese întotdeauna firească. El a văzut lucrările pline de putere ale lui Isus, a fost cu El în timpul lucrării Sale, şi a cedat dovezilor copleşitoare că El era Mesia, dar Iuda lucra în ascuns, era invidios şi iubea banii. El s-a plâns cu mânie de parfumul costisitor turnat pe Isus.
29:3 Maria Îl iubea pe Domnul ei. El îi iertase păcatele, care erau multe, şi îl înviase din morţi pe fratele ei iubit. Ea simţea că nimic nu era prea scump pentru a-I fi oferit lui Isus. Cu cât era mai scump, cu atât putea să-şi exprime mai bine recunoştinţa faţă de Mântuitorul ei, dedicându-I acest parfum.
29:4 Iuda, ca o scuză pentru lăcomia lui, a sugerat că parfumul ar fi putut fi vândut, iar banii daţi săracilor. Nu spunea acest lucru pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era egoist şi îşi însuşea adesea, pentru propria-i folosinţă, ceea ce îi era încredinţat pentru a fi dat săracilor. Iuda nu dăduse atenţie confortului şi nici chiar nevoilor lui Isus, iar pentru a-şi scuza lăcomia se referea deseori la săraci. Acest act de generozitate din partea Mariei a fost o mustrare cât se poate de tăioasă pentru înclinaţia lui de a acapara. Calea
29:5 era pregătită pentru ca ispita lui Satana să fie primită imediat în inima lui Iuda.
29:6 Preoţii şi conducătorii evreilor Îl urau pe Isus, dar mulţimile se îmbulzeau să-I asculte cuvintele pline de înţelepciune şi să-I vadă lucrările pline de putere. Oamenii erau mişcaţi de un interes profund şi Îl urmau pe Domnul Isus cu nerăbdare, ca să asculte instrucţiunile acestui minunat Învăţător. Mulţi dintre conducători credeau în El, dar nu îndrăzneau să-şi declare credinţa, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. Preoţii şi bătrânii au hotărât că trebuia făcut ceva pentru a distrage atenţia poporului de la Isus. Se temeau că toţi oamenii vor crede în El. Nu puteau vedea nici o siguranţă pentru ei înşişi. Ei trebuia sau să-şi piardă poziţia, sau să-L dea pe Isus la moarte; şi după ce-L vor fi dat la moarte, vor mai exista totuşi aceia care erau monumente vii ale puterii Lui.
29:7 Domnul Isus l-a înviat pe Lazăr din morţi, iar ei se temeau că, dacă Îl vor omorî pe Isus, Lazăr va mărturisi despre puterea Sa. Oamenii se adunau să-l vadă pe cel care fusese înviat din morţi, iar conducătorii au hotărât să-l omoare şi pe Lazăr şi să stingă entuziasmul. Apoi vor întoarce poporul către tradiţiile şi doctrinele omeneşti, să dea zeciuială din izmă şi mărar, iar ei vor avea iarăşi influenţă asupra lui. Au căzut de acord să-L ia pe Isus când era singur, căci, dacă ar fi încercat să-L ia din mulţime, când tot interesul era îndreptat asupra Lui, ar fi fost ucişi cu pietre.
29:8 Iuda ştia cât de nerăbdători erau ei să-L obţină pe Isus şi s-a oferit să-L vândă preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor, pentru câţiva arginţi. Iubirea de bani l-a condus să-L trădeze pe Domnul lui în mâinile celor mai înverşunaţi duşmani ai Săi. Satana lucra direct prin Iuda şi, în mijlocul scenei
29:9 impresionante de la ultima cină, trădătorul născocea planuri pentru a-şi trăda Învăţătorul. Isus, plin de întristare, le-a spus ucenicilor că toţi vor avea un prilej de poticnire din cauza Lui chiar în noaptea aceea. Dar Petru a afirmat cu înflăcărare că, şi dacă toţi ceilalţi s-ar poticni din cauza Lui, el nu se va poticni. Domnul Isus i-a spus: "Satana a dorit să vă aibă ca să vă poată cerne ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi." Luca 22,31.32.
29:10 În grădină
29:11 L-am privit pe Isus în grădină cu ucenicii. Cu adâncă durere, i-a implorat să vegheze şi să se roage, ca să nu cadă în ispită. El ştia că avea să le fie încercată credinţa şi speranţele aveau să le fie dezamăgite, iar ei vor avea nevoie de toată tăria pe care o puteau obţine prin veghere strictă şi rugăciune fierbinte. Plângând cu strigăte tari, Isus S-a rugat: "Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta." Luca 22,42. Fiul lui Dumnezeu Se ruga în agonie. Picături mari de sânge se adunau pe faţa Lui şi cădeau la pământ. Îngerii zburau deasupra locului, privind scena, dar numai unul a fost trimis să-L întărească pe Fiul lui Dumnezeu în agonia Lui. În cer nu mai era bucurie. Îngerii şi-au aruncat coroanele şi harpele şi, cu cel mai profund interes, Îl priveau în tăcere pe Isus. Ei doreau să-L înconjoare pe Fiul lui Dumnezeu, dar îngerii comandanţi nu le-au permis, ca nu cumva, privind trădarea Lui, să-L elibereze; căci planul fusese întocmit şi trebuia îndeplinit.
29:12 După ce S-a rugat, Isus a venit la ucenici, dar ei dormeau. În ceasul acela grozav, n-a avut măcar compasiunea şi rugăciunile ucenicilor Lui.
29:13 Petru, care fusese atât de zelos cu puţin timp în urmă, era îngreuiat de somn. Isus i-a amintit declaraţia lui hotărâtă şi i-a spus: "Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine?" Matei 26,40. De trei ori S-a rugat în agonie Fiul lui Dumnezeu.
29:14 Trădarea
29:15 Atunci a apărut Iuda cu grupul de oameni înarmaţi. S-a apropiat de Maestrul lui ca de obicei, să-L salute. Ceata L-a înconjurat. El, însă, Şi-a manifestat puterea divină când i-a întrebat: "Pe cine căutaţi?" "Eu sunt." Ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. Isus a pus această întrebare ca ei să poată fi martori ai puterii Lui şi să aibă dovada că El putea să Se elibereze din mâinile lor, dacă ar fi vrut.
29:16 Ucenicii au început să spere când au văzut mulţimea cu toiege şi săbii căzând atât de uşor. Când s-au ridicat şi L-au înconjurat din nou pe Fiul lui Dumnezeu, Petru şi-a scos sabia, l-a lovit pe un slujitor al marelui preot şi i-a tăiat urechea. Isus i-a poruncit să-şi pună sabia la loc, spunând: "Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?" Matei 26,53. Am văzut că, atunci când au fost rostite aceste cuvinte, feţele îngerilor au fost însufleţite de speranţă. Ei doreau să-L înconjoare chiar atunci pe Comandantul lor şi să risipească gloata mânioasă. Din nou însă, tristeţea s-a aşternut asupra lor, când Isus a adăugat: "Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că aşa trebuie să se întâmple?" Matei 26,54. La fel, şi inimile ucenicilor s-au cufundat în disperare şi dezamăgire amară când Isus S-a lăsat luat de duşmanii Lui.
29:17 Ucenicii se temeau pentru vieţile lor şi toţi L-au părăsit şi au fugit. Isus a fost lăsat singur în mâinile gloatei ucigaşe. O, ce triumf
29:18 pe Satana, atunci! Şi ce tristeţe şi durere pe îngerii lui Dumnezeu! Multe companii de îngeri sfinţi, fiecare cu câte un înger comandant în frunte, au fost trimişi să vadă scena. Îngerii aveau să înregistreze fiecare insultă, fiecare cruzime manifestată asupra Fiului lui Dumnezeu şi fiecare spasm de durere pe care Isus avea să-l sufere; pentru că exact aceiaşi oameni care s-au alăturat acestei scene îngrozitoare vor vedea totul din nou, în imagini clare.