28:1 Cap. 26 - Lucrarea Domnului Hristos
28:2 După ce şi-a sfârşit ispitele, Satana s-a depărtat de Isus pentru un timp, iar îngerii I-au pregătit mâncare în pustiu, L-au întărit şi binecuvântarea Tatălui Său se afla asupra Lui. Satana, cu cele mai cumplite ispite ale lui, a eşuat; totuşi, el aştepta cu nerăbdare perioada lucrării Domnului Isus, când în diferite ocazii avea să-şi încerce viclenia împotriva Lui. El încă spera să-L învingă, stârnindu-i pe cei ce nu voiau să-L primească pe Isus să-L urască şi să caute să-L omoare.
28:3 Satana a ţinut un sfat special cu îngerii lui. Ei erau dezamăgiţi şi furioşi că nu reuşiseră nimic împotriva Fiului lui Dumnezeu. Au hotărât că trebuie să fie mai şireţi şi să-şi folosească la maximum puterea pentru a inspira, chiar în mintea celor din poporul Lui, necredinţă cu privire la faptul că El era Mântuitorul lumii, iar în felul acesta să-L descurajeze pe Isus în misiunea Lui. Nu conta cât de scrupuloşi puteau fi evreii în ceremoniile şi jertfele lor; dacă ei puteau fi ţinuţi în orbire faţă de profeţii şi făcuţi să creadă că Mesia avea să apară ca un împărat pământesc puternic, atunci era posibil să fie conduşi să-L dispreţuiască şi să-L respingă pe Isus.
28:4 Mi s-a arătat că Satana şi îngerii lui erau foarte ocupaţi în timpul lucrării Domnului Hristos, inspirându-le oamenilor necredinţă, ură şi batjocură. Adesea, când Isus rostea unele adevăruri tăioase, mustrându-le păcatele,
28:5 oamenii se înfuriau. Satana şi îngerii lui îi îndemnau să ia viaţa Fiului lui Dumnezeu. De mai multe ori au luat pietre să arunce în El, dar îngerii L-au păzit şi L-au dus departe de mulţimea mânioasă, într-un loc sigur. Din nou, în timp ce adevărul curat era auzit de pe buzele Lui, mulţimea L-a apucat şi L-a dus pe vârful unui deal, intenţionând să-L arunce. Între ei s-a iscat o ceartă cu privire la ce să facă cu Isus, iar îngerii L-au ascuns iarăşi de ochii mulţimii, apoi El a plecat în drumul Lui, trecând prin mijlocul lor.
28:6 Satana încă mai spera ca măreţul Plan de Mântuire să eşueze. El îşi încorda toate puterile ca să împietrească inima oamenilor şi să-i facă să aibă simţăminte amare împotriva lui Isus. Satana spera că atât de puţini Îl vor primi pe Isus ca pe Fiul lui Dumnezeu, încât El va considera suferinţele şi jertfa Lui prea mari ca să fie făcute pentru un grup atât de mic. Am văzut, însă, că şi dacă ar fi fost numai doi care L-ar fi acceptat pe Domnul Isus ca Fiu al lui Dumnezeu şi ar fi crezut în El spre mântuirea sufletelor lor, El tot ar fi adus planul la îndeplinire.
28:7 Uşurarea celor suferinzi
28:8 Isus Şi-a început lucrarea, zdrobind puterea lui Satana asupra celor suferinzi. El restabilea sănătatea celor bolnavi, dădea vedere orbilor şi-i vindeca pe şchiopi, făcându-i să sară de bucurie şi să-L slăvească pe Dumnezeu. Domnul Isus a redat sănătatea celor infirmi, care fuseseră legaţi de puterea crudă a lui Satana timp de mulţi ani. Prin cuvinte pline de har i-a mângâiat pe cei slabi, tremurânzi şi deznădăjduiţi. Pe cei plăpânzi şi suferinzi, peste care Satana stăpânise victorios, Isus i-a smuls din strânsoarea lui, aducându-le sănătate trupului, precum şi mare bucurie şi fericire. El a înviat morţii la viaţă, iar ei Îl slăveau pe Dumnezeu pentru
28:9 manifestarea măreaţă a puterii Sale. Isus lucra cu putere pentru toţi care credeau în El.
28:10 Viaţa Domnului Hristos a fost plină de cuvinte şi fapte de bunăvoinţă, compasiune şi iubire. El era întotdeauna atent să asculte şi să uşureze durerile celor care veneau la El. Oamenii purtau în însăşi persoana lor dovada puterii Sale divine. Totuşi, după ce lucrarea a fost îndeplinită, mulţi s-au ruşinat de umilul şi în acelaşi timp puternicul Predicator. Conducătorii nu au crezut în Isus şi, din cauza aceasta, oamenii nu erau dispuşi să-L accepte. El a fost un om al durerii şi obişnuit cu suferinţa. Ei nu puteau suporta să fie conduşi de viaţa Lui cumpătată şi plină de lepădare de sine. Doreau să se bucure de onorurile pe care le oferă lumea. Totuşi, mulţi Îl urmau pe Fiul lui Dumnezeu şi-I ascultau învăţăturile, hrănindu-se cu cuvintele pline de har şi de însemnătate, dar totodată atât de simple încât şi cel mai slab le putea înţelege.
28:11 Opoziţie ineficientă
28:12 Satana şi îngerii lui le-au orbit ochii evreilor, le-au întunecat înţelegerea şi i-au stârnit pe mai marii poporului şi pe conducători să ia viaţa Mântuitorului. Alţii au fost trimişi să-L aducă pe Domnul Isus, dar, când au ajuns aproape de locul unde se afla El, au fost foarte uimiţi. L-au văzut plin de înţelegere şi compasiune faţă de suferinţa omenească. L-au auzit vorbind încurajator, cu iubire şi blândeţe, celor slabi şi nenorociţi. L-au mai auzit mustrându-l pe Satana cu glas autoritar şi poruncindu-le captivilor lui să plece, eliberaţi. Au ascultat cuvintele înţelepte rostite de Isus şi au fost captivaţi; nu au putut pune mâna pe El. S-au întors la preoţi şi la bătrâni fără Isus.
28:13 Când au fost întrebaţi: "De ce nu L-aţi adus?"
28:14 ei au relatat minunile pe care le văzuseră şi cuvintele sfinte de înţelepciune, iubire şi înţelegere pe care le auziseră şi au sfârşit spunând: "Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta." Preoţii cei mai de seamă i-au acuzat că au fost şi ei înşelaţi, iar unii dintre ofiţeri s-au ruşinat că nu L-au adus pe Isus. Preoţii au întrebat dispreţuitor dacă a crezut în El vreunul din conducători. Am văzut că mulţi dintre magistraţi şi bătrâni au crezut în Domnul Isus, dar Satana i-a împiedicat să recunoască aceasta; ei se temeau de oameni mai mult decât de Dumnezeu.
28:15 Până aici, viclenia şi ura lui Satana nu zădărniciseră Planul de Mântuire. Se apropia timpul îndeplinirii scopului pentru care venise Isus în lume. Satana şi îngerii lui s-au consultat şi au hotărât să inspire propria naţiune a Domnului Hristos să strige cu vehemenţă după sângele Său şi să îngrămădească asupra Lui cruzime şi dispreţ. Ei sperau că lui Isus nu-I va plăcea un astfel de tratament şi nu va reuşi să-Şi păstreze umilinţa şi blândeţea.
28:16 În timp ce Satana îşi desfăşura planurile, Domnul Isus le dezvăluia cu grijă ucenicilor Lui suferinţele prin care trebuia să treacă, faptul că va fi răstignit şi că va învia a treia zi. Dar înţelegerea lor părea întunecată, iar ei nu puteau pricepe ce le spunea.
28:17 Schimbarea la faţă
28:18 Credinţa ucenicilor a fost întărită în mare măsură cu ocazia schimbării la faţă, când li s-a îngăduit să privească slava Domnului Hristos şi să audă glasul din cer mărturisind despre caracterul Său divin. Dumnezeu a ales să le dea urmaşilor lui Isus o dovadă puternică a faptului că El era Mesia cel făgăduit, astfel ca în întristarea şi dezamăgirea lor amară, la răstignirea Lui, ei să nu-şi
28:19 piardă cu totul credinţa. Cu ocazia schimbării la faţă, Domnul a trimis pe Moise şi pe Ilie să vorbească cu Isus despre suferinţele şi moartea Lui. În loc să aleagă îngeri ca să discute cu Fiul Său, Dumnezeu i-a ales pe aceia care experimentaseră ei înşişi încercările de pe pământ.
28:20 Ilie umblase cu Dumnezeu. Lucrarea lui fusese dureroasă şi chinuitoare, deoarece prin el a mustrat Domnul păcatele lui Israel. Ilie a fost un profet al lui Dumnezeu; totuşi a fost silit să fugă din loc în loc pentru a-şi scăpa viaţa. Propriul său popor l-a urmărit ca pe o fiară sălbatică, pentru a-l putea nimici. Dumnezeu, însă, l-a înălţat la cer. Îngerii l-au dus la cer în slavă şi triumf.
28:21 Moise a fost mai mare decât toţi care trăiseră înaintea lui. El a fost mult onorat de Dumnezeu, având privilegiul de a vorbi cu Domnul faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui. I s-a îngăduit să vadă lumina strălucitoare şi slava minunată care Îl învăluie pe Tatăl. Prin Moise, Domnul i-a eliberat pe copiii lui Israel din robia egipteană. Moise a fost un mijlocitor pentru poporul său şi a stat adesea între ei şi mânia lui Dumnezeu. Când mânia Domnului s-a aprins împotriva israeliţilor pentru necredinţa lor, pentru cârtirile şi păcatele lor cumplite, dragostea lui Moise pentru ei a fost încercată. Dumnezeu a propus să-i nimicească şi să facă din el un neam puternic. Moise şi-a arătat dragostea faţă de Israel prin rugăciunea lui fierbinte în favoarea lor. În durerea lui, L-a rugat pe Dumnezeu să se întoarcă de la mânia Sa aprinsă şi să-i ierte sau, dacă nu, să-i şteargă numele din cartea vieţii.
28:22 Moise a trecut prin moarte, dar Mihail a coborât şi i-a dat viaţă înainte ca trupul lui să vadă putrezirea. Satana a încercat să reţină trupul, pretinzând că-i aparţinea. Dar Mihail l-a înviat pe Moise şi l-a luat la cer. Satana a pronunţat blesteme amare la adresa lui Dumnezeu, denunţându-L
28:23 ca nedrept pentru că îngăduise să-i fie luată prada; cu toate acestea, Domnul Hristos nu şi-a mustrat vrăjmaşul, deşi tocmai datorită ispitei lui căzuse slujitorul lui Dumnezeu. Cu blândeţe, El l-a trimis la Tatăl Său, spunând: "Domnul să te mustre." Iuda 9.
28:24 Domnul Isus le spusese ucenicilor Lui că erau unii care stăteau cu El şi care nu vor gusta moartea până nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere. Această făgăduinţă s-a împlinit cu ocazia schimbării la faţă. Înfăţişarea lui Isus s-a schimbat şi a strălucit ca soarele. Veşmântul Lui era alb şi sclipitor. Moise era acolo, reprezentându-i pe cei care vor fi înviaţi din morţi la a doua venire a lui Isus. Ilie, care a fost luat la cer fără să vadă moartea, îi reprezenta pe cei care vor fi schimbaţi în nemurire la a doua venire a Domnului Hristos şi vor fi înălţaţi la cer fără să guste moartea. Ucenicii priveau cu uimire şi teamă maiestatea desăvârşită a Domnului Isus şi norul care-i umbrea şi au auzit glasul lui Dumnezeu spunând cu măreţie nemaipomenită: "Acesta este Fiul Meu prea iubit; de El să ascultaţi."