27:1 Cap. 25 - Prima venire a Domnului Hristos
27:2 Am fost dusă înapoi, la timpul când Isus avea să ia asupra Lui natura omului, să Se umilească pe Sine, ca om, şi să îndure ispitele lui Satana.
27:3 Naşterea Sa a fost lipsită de măreţie lumească. S-a născut într-un staul şi a fost legănat într-o iesle; totuşi naşterea Lui a fost onorată cu mult mai presus decât a oricăruia dintre fiii oamenilor. Îngeri din cer i-au anunţat pe păstori despre venirea Lui, iar lumina şi slava de la Dumnezeu au însoţit mărturia lor. Oastea cerească şi-a atins harpele şi a slăvit pe Dumnezeu. Îngerii au vestit în mod triumfător venirea Fiului lui Dumnezeu într-o lume căzută, ca să împlinească lucrarea de mântuire şi, prin moartea Lui, să aducă omului pace, fericire şi viaţă veşnică. Dumnezeu a onorat venirea Fiului Său. Îngerii I s-au închinat.
27:4 Botezul lui Isus
27:5 Îngerii lui Dumnezeu planau deasupra scenei botezului Lui; Duhul Sfânt a coborât în forma unui porumbel şi a luminat peste El şi, în timp ce oamenii stăteau foarte uimiţi, cu ochii aţintiţi asupra Lui, din cer s-a auzit glasul Tatălui spunând: Tu eşti Fiul Meu prea iubit; În Tine Îmi găsesc plăcerea.
27:6 Ioan nu era sigur că Acela care venise să fie botezat de el în Iordan era chiar Mântuitorul. Dumnezeu, însă, îi făgăduise un semn prin care să-L cunoască pe
27:7 Mielul lui Dumnezeu. Acel semn a fost dat când porumbelul ceresc a coborât asupra Domnului Isus şi slava lui Dumnezeu a strălucit în jurul Lui. Ioan şi-a întins mâna, arătând către Isus, şi a strigat cu glas tare: "Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!" Ioan 1,29.
27:8 Lucrarea lui Ioan
27:9 Ioan le-a spus ucenicilor lui că Isus era Mesia cel promis, Mântuitorul lumii. Pe când lucrarea lui se încheia, el şi-a învăţat ucenicii să privească la Isus şi să-L urmeze ca Mare Învăţător. Viaţa lui Ioan a fost plină de suferinţă şi de lepădare de sine. El a vestit prima venire a lui Hristos, dar nu i s-a îngăduit să fie martor la minunile Lui şi să se bucure de puterea manifestată de El. Când Isus avea să-Şi înceapă activitatea ca învăţător, Ioan ştia că atunci el trebuia să moară. Vocea lui rareori s-a auzit în altă parte decât în pustie. Viaţa i-a fost singuratică. El nu a rămas alături de familia tatălui său, ca să se bucure de societatea membrilor ei, ci i-a părăsit pentru a-şi îndeplini misiunea. Mulţimile plecau din oraşele şi satele aglomerate şi se adunau în pustie ca să asculte cuvintele minunatului profet. El a înfipt securea la rădăcina pomului. A mustrat păcatul, fără frică de urmări, şi a pregătit calea pentru Mielul lui Dumnezeu.
27:10 Irod a fost afectat de mărturia puternică şi tăioasă a lui Ioan şi cu un interes profund întreba ce trebuie să facă pentru a deveni ucenicul lui. Ioan ştia că Irod era gata să se căsătorească cu soţia fratelui lui, în timp ce soţul ei încă trăia, şi i-a spus deschis că nu era legal. Irod nu voia să facă vreun sacrificiu. S-a căsătorit cu soţia fratelui lui şi, influenţat de ea, l-a prins pe Ioan şi l-a întemniţat, intenţionând totuşi să-l elibereze mai târziu. În timp ce era închis, Ioan
27:11 a auzit prin ucenicii lui despre lucrările puternice ale lui Isus. El nu-I putea asculta cuvintele pline de har, dar ucenicii lui îl informau şi-l mângâiau cu ceea ce auziseră ei. La scurt timp, Ioan a fost decapitat, prin influenţa soţiei lui Irod. Am văzut că ucenicii cei mai umili care L-au urmat pe Domnul Isus, au fost martorii minunilor Sale şi I-au ascultat cuvintele de mângâiere, erau mai mari decât Ioan Botezătorul; adică au fost mai înălţaţi şi mai onoraţi şi au avut mai multă bucurie în viaţa lor.
27:12 Ioan a venit în spiritul şi puterea lui Ilie ca să proclame prima venire a lui Isus. Am fost îndreptată către zilele din urmă şi am văzut că Ioan îi reprezenta pe cei care vor merge, în spiritul şi puterea lui Ilie, să vestească ziua mâniei şi a doua venire a Domnului Isus.
27:13 Ispita
27:14 După botezul Său în Iordan, Isus a fost condus de Duhul în pustie, să fie ispitit de diavolul. Duhul Sfânt Îl pregătise pentru acea scenă deosebită a ispitei cumplite. Timp de patruzeci de zile a fost ispitit de Satana şi în acest timp nu a mâncat nimic. Totul în jurul Lui era neplăcut. Natura omenească ar fi înclinată să dea înapoi în astfel de circumstanţe. El Se afla cu fiarele sălbatice şi cu diavolul, într-un loc pustiu şi singuratic. Fiul lui Dumnezeu era palid şi slăbise din cauza postului şi suferinţei, dar calea Îi fusese trasată şi El trebuia să îndeplinească lucrarea pe care venise s-o facă.
27:15 Satana a profitat de suferinţele Fiului lui Dumnezeu şi s-a pregătit să-L asalteze cu multe ispite, sperând să-L învingă, pentru că Isus Se smerise devenind om. Satana a venit cu ispita aceasta: "Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine." L-a ispitit
27:16 pe Domnul Isus să consimtă a-i dovedi faptul că El era Mesia, prin exercitarea puterii Sale divine. Isus i-a răspuns cu blândeţe: "Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu." Luca 4,3.4.
27:17 Satana căuta o dispută cu Domnul Isus cu privire la faptul că El era Fiul lui Dumnezeu. S-a referit la condiţia Lui slabă şi suferindă şi a afirmat cu trufie că era mai tare decât Isus. Cuvintele rostite din cer, însă, "Tu eşti Fiul Meu prea iubit; în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea" (Luca 3,22), au fost suficiente pentru a-L susţine pe Isus în toate suferinţele Lui. Am văzut că Domnul Hristos nu avea ce să facă pentru a-l convinge pe Satana de puterea Lui sau de faptul că El era Mântuitorul lumii. Satana are suficiente dovezi despre poziţia înălţată şi autoritatea Fiului lui Dumnezeu. Nesupunerea lui faţă de autoritatea lui Hristos l-a dat afară din cer.
27:18 Ca să-şi manifeste puterea, Satana L-a dus pe Isus la Ierusalim, L-a aşezat pe vârful templului şi acolo L-a ispitit să dovedească faptul că era Fiul lui Dumnezeu, aruncându-Se de la acea înălţime ameţitoare. Satana a venit cu cuvintele inspiraţiei: "Căci este scris: El va porunci îngerilor Lui să Te păzească şi ei Te vor lua pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră. Isus a răspuns: 'S-a spus: Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău." Luca 4,10-12. Satana dorea să-L provoace pe Isus să abuzeze de îndurarea Tatălui Său şi să-Şi rişte viaţa înainte de îndeplinirea misiunii Sale. El spera ca Planul de Mântuire să eşueze; dar acesta era prea solid întemeiat pentru a fi răsturnat sau mânjit de Satana.
27:19 Hristos este exemplul tuturor creştinilor. Când sunt ispitiţi sau drepturile le sunt încălcate, ei
27:20 trebuie să suporte cu răbdare. Nu trebuie să simtă că au dreptul să-L cheme pe Domnul să-Şi manifeste puterea ca ei să poată obţine biruinţa asupra vrăjmaşilor lor, în afară de cazul că Dumnezeu poate fi în mod direct onorat şi slăvit prin aceasta. Dacă Isus S-ar fi aruncat de pe vârful templului, aceasta nu L-ar fi onorat pe Tatăl Lui, pentru că n-ar fi fost nici un martor în afară de Satana şi de îngerii lui Dumnezeu. Aceasta ar fi însemnat a-L ispiti pe Domnul să-Şi manifeste puterea în faţa celui mai înverşunat duşman al Său şi să arate bunăvoinţă faţă de acela pe care El venise să-l biruie.
27:21 "Diavolul l-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului şi I-a zis: 'Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc. Dacă dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.' Drept răspuns, Isus i-a zis: 'Înapoia Mea, Satano! Este scris: Să te închini Domnului, Dumnezeului tău şi numai Lui să-I slujeşti.'" Luca 4,5-8.
27:22 Satana I-a prezentat lui Isus împărăţiile lumii, în lumina cea mai atractivă. Dacă, Isus i S-ar fi închinat, el promitea să-şi retragă pretenţiile asupra posesiunilor pământului. Dacă însă, Planul de Mântuire avea să fie dus la îndeplinire şi Domnul Isus avea să moară ca să-l salveze pe om, Satana ştia că propria-i putere va trebui să-i fie limitată şi, până la urmă, luată, iar el va fi nimicit. De aceea, planul lui studiat era de a împiedica, dacă era posibil, îndeplinirea măreţei lucrări începute de Fiul lui Dumnezeu. Dacă Planul de Mântuire ar fi eşuat, Satana ar fi păstrat împărăţia pe care a pretins-o; el se măgulea că, dacă ar izbuti, ar împărăţi în opoziţie cu Dumnezeul cerului.
27:23 Mustrarea ispititorului
27:24 Satana a triumfat când Domnul Isus Şi-a lăsat la o parte puterea şi slava şi a părăsit cerul. Credea că Fiul lui Dumnezeu a fost atunci lăsat în puterea lui. Ispitirea reuşise atât de uşor în Eden cu perechea sfântă, încât el spera ca prin puterea lui satanică şi prin vicleşug să-L învingă chiar şi pe Fiul lui Dumnezeu şi, astfel, să-şi salveze viaţa şi împărăţia. Dacă L-ar fi putut ispiti pe Isus să Se depărteze de voia Tatălui Său, obiectivul lui ar fi fost atins. Dar Domnul Isus însă, l-a întâmpinat pe ispititor cu mustrarea: "Înapoia Mea, Satano!" El trebuia să Se plece numai înaintea Tatălui Său.
27:25 Satana pretindea împărăţia pământului ca fiind a lui şi I-a sugerat lui Isus ideea că ar putea fi scutit de toate suferinţele Sale şi că nu trebuia să moară pentru a obţine împărăţiile acestei lumi; dacă i S-ar închina lui, ar putea avea toate posesiunile pământului şi slava de a împărăţi peste ele. Domnul Isus, însă, a fost neclintit. Ştia că va veni timpul când, prin propria-I viaţă, va răscumpăra împărăţia de la Satana şi, după o vreme, toţi cei din cer şi de pe pământ I se vor supune. El Şi-a ales o viaţă de suferinţă şi o moarte îngrozitoare, ca fiind calea hotărâtă de Tatăl Său prin care El să poată deveni moştenitor legal al împărăţiilor pământului şi să-I fie date ca o posesiune veşnică. Şi Satana va fi dat în mâinile Sale, să fie nimicit şi să nu-L mai necăjească niciodată pe Isus sau pe sfinţi în slavă.