24:1 Cap. 22 - Moartea lui Moise
24:2 Moise avea curând să moară şi i s-a poruncit să-i adune laolaltă pe copiii lui Israel înainte de moartea lui şi să le relateze toate călătoriile evreilor de când ieşiseră din Egipt şi toate marile nelegiuiri ale părinţilor lor, ce aduseseră judecăţile lui Dumnezeu asupra lor şi Îl determinaseră să le spună că trebuia să nu intre în ţara făgăduită. Părinţii lor au murit în pustiu, după cuvântul Domnului. Copiii lor au crescut şi făgăduinţa de a intra în ţara Canaanului avea să se împlinească pentru ei. Mulţi dintre aceştia erau încă mici când a fost dată Legea şi nu-şi mai aminteau de măreţia evenimentului. Alţii s-au născut în pustiu şi, ca nu cumva să nu conştientizeze nevoia de a asculta de Cele Zece Porunci , de legile şi judecăţile date lui Moise, acesta a fost instruit de Dumnezeu să le repete Poruncile şi toate întâmplările legate de darea Legii.
24:3 Moise scrisese într-o carte toate legile şi judecăţile date lui de Dumnezeu şi înregistrase cu credincioşie toate instrucţiunile date lor pe drum, toate minunile făcute de El pentru ei şi toate cârtirile copiilor lui
24:4 Israel. Moise însemnase şi faptul că fusese biruit din cauza murmurărilor lor.
24:5 Ultimele învăţături date lui Israel
24:6 Tot poporul s-a adunat înaintea lui Moise, iar el le-a citit evenimentele istoriei lor trecute din cartea pe care o scrisese. El le-a mai citit şi făgăduinţele lui Dumnezeu pentru ei, dacă vor fi ascultători, precum şi blestemele care vor veni asupra lor dacă nu vor asculta.
24:7 Moise le-a spus că, din cauza răzvrătirii lor, Domnul intenţionase de câteva ori să-i nimicească, dar el a mijlocit pentru ei cu atâta stăruinţă, încât Dumnezeu i-a cruţat cu îndurare. Le-a amintit de minunile pe care le făcuse Domnul faţă de Faraon şi întreaga ţară a Egiptului. El le-a spus: "Căci aţi văzut cu ochii voştri toate lucrurile mari pe care le-a făcut Domnul. Astfel, să păziţi toate poruncile pe care vi le dau eu astăzi, ca să puteţi pune mâna pe ţara în care veţi trece ca s-o luaţi în stăpânire." Deuteronom 11:7,8.
24:8 Moise i-a avertizat pe copiii lui Israel în mod deosebit să nu fie atraşi în idolatrie. El le-a cerut stăruitor să asculte de poruncile lui Dumnezeu. Dacă se vor dovedi ascultători, dacă Îl vor iubi pe Domnul şi-I vor sluji cu dragoste neîmpărţită, El le va da ploaie la timpul potrivit şi va face să crească vegetaţia şi să li se înmulţească turmele. Ei se vor bucura, de asemenea, de privilegii deosebite şi vor triumfa împotriva duşmanilor lor.
24:9 Moise i-a instruit pe copiii lui Israel într-un mod impresionant, plin de seriozitate. Ştia că era ultima lui ocazie de a li se adresa. Apoi, a terminat de scris într-o carte toate legile, judecăţile şi rânduielile pe care i le dăduse Dumnezeu, precum şi diferitele reguli
24:10 cu privire la aducerea jertfelor. A pus cartea în mâinile bărbaţilor din slujba sfântă şi a cerut ca, pentru a fi păstrată în siguranţă, să fie pusă lângă chivot, deoarece grija lui Dumnezeu era permanent îndreptată asupra acestui obiect sacru. Această carte a lui Moise trebuia păstrată pentru ca judecătorii lui Israel să poată apela la ea dacă s-ar fi ivit vreun caz care să necesite acest lucru. Un popor greşit înţelege adesea că cerinţele lui Dumnezeu se potrivesc în cazul lui; de aceea cartea lui Moise a fost păstrată în locul cel mai sacru, pentru a se recurge la ea în viitor.
24:11 Moise şi-a încheiat ultimele învăţături către popor printr-o cuvântare profetică plină de putere. A fost emoţionantă şi elocventă. Inspirat de Dumnezeu, el a binecuvântat fiecare seminţie a lui Israel în parte. În cuvintele de încheiere, a zăbovit în mare măsură asupra maiestăţii lui Dumnezeu şi a superiorităţii lui Israel, care n-ar fi încetat niciodată, dacă ei ar fi ascultat de Dumnezeu şi s-ar fi prins de tăria Lui.
24:12 Moartea şi învierea lui Moise
24:13 "Moise s-a suit din câmpia Moabului pe muntele Nebo, pe vârful muntelui Pisga, în faţa Ierihonului. Şi Domnul i-a arătat toată ţara: de la Galaad până la Dan, tot ţinutul lui Neftali, ţara lui Efraim şi Manase, toată ţara lui Iuda până la marea de apus, partea de miazăzi, împrejurimile Iordanului, valea Ierihonului, cetatea finicilor, până la Ţoar. Domnul a zis: ,Aceasta este ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicând: O voi da seminţei tale. Ţi-am arătat ca s-o vezi cu ochii tăi, dar nu vei intra în ea. Moise, robul Domnului, a murit acolo, în ţara Moabului, după porunca Domnului. Şi Domnul l-a îngropat în vale, în ţara Moabului, faţă în faţă cu Bet-Peor. Nimeni nu i-a cunoscut mormântul până în ziua de azi.
24:14 Moise era în vârstă de o sută douăzeci de ani când a murit; vederea nu-i slăbise şi puterea nu-i trecuse." Deut. 34,1-7.
24:15 Nu a fost voia lui Dumnezeu ca cineva să meargă cu Moise pe vârful muntelui Pisga. Acolo, el a stat pe creasta înaltă a vârfului Pisga, în prezenţa lui Dumnezeu şi a îngerilor cereşti. După ce a văzut cu mulţumire Canaanul, s-a culcat, ca un luptător obosit, să se odihnească. Asupra lui a venit somnul, dar era somnul morţii. Îngerii i-au luat trupul şi l-au îngropat în vale. Israeliţii nu au putut găsi niciodată locul unde a fost îngropat. Îngroparea lui a fost secretă pentru a împiedica poporul să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu prin idolatrie pentru trupul lui.
24:16 Satana jubila pentru că reuşise să-l provoace pe Moise să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu. Din cauza acestei fărădelegi, Moise a ajuns sub stăpânirea morţii. Dacă el ar fi continuat să fie credincios şi viaţa nu i-ar fi fost mânjită cu acea singură nelegiuire, pierzând ocazia de a da slavă lui Dumnezeu când a scos apă din stâncă, ar fi intrat în ţara făgăduită şi ar fi fost înălţat la cer fără să vadă moartea. După ce Moise a rămas în mormânt o scurtă perioadă de timp, Mihail, sau Hristos, împreună cu îngerii care Îl îngropaseră pe Moise, a coborât din cer, l-a înviat şi l-a luat în cer.
24:17 Când Domnul Hristos şi îngerii s-au apropiat de mormânt, Satana a apărut acolo cu îngerii lui şi păzeau trupul lui Moise ca să nu fie luat. Satana s-a opus, dar, pe măsură ce Domnul Hristos şi îngerii Lui se apropiau, silit de slava şi puterea acestora, s-a dat înapoi. Satana pretindea trupul lui Moise din cauza singurei lui nelegiuiri; dar Domnul Hristos l-a trimis cu blândeţe la Tatăl Său, spunând: "Domnul să te mustre." Iuda 9.
24:18 Hristos i-a spus lui Satana că El ştia că Moise se pocăise cu umilinţă de acea singură greşeală, că nici o pată nu rămăsese pe caracterul lui şi că numele lui era curat în cărţile din cer. Apoi a înviat trupul lui Moise, pe care îl pretinsese Satana.
24:19 Cu ocazia schimbării la faţă a Domnului Hristos, Moise şi Ilie, care fuseseră înălţaţi la cer, au fost trimişi să-I vorbească despre suferinţele Sale şi să fie purtătorii slavei lui Dumnezeu către Fiul Său prea iubit. Moise a fost mult onorat de Dumnezeu. A avut privilegiul să vorbească faţă în faţă cu El, cum vorbeşte un om cu prietenul lui. Dumnezeu i-a descoperit slava Sa nemaipomenită, aşa cum nu i-o mai descoperise altuia vreodată.