19:5 Ei nu au suferit cu adevărat durerile foamei. Aveau mâncare pentru prezent, dar se temeau de viitor. Nu puteau înţelege cum va rezista oştirea lui Israel, în timpul călătoriilor lungi prin pustiu, doar cu mâncarea simplă ce o aveau atunci şi, în necredinţa lor, îşi vedeau copiii murind de foame. Domnul a îngăduit ca mâncarea să li se termine şi să întâmpine dificultăţi, ca să-şi întoarcă inimile spre El, care îi ajutase până atunci, şi să poată crede în El. El era gata să fie pentru ei un ajutor prezent. Dacă, în nevoia lor, L-ar fi chemat, El le-ar fi demonstrat dovezile iubirii şi grijii Sale permanente.