16:2 Iosif lua aminte la instrucţiunile tatălui său şi se temea de Domnul. El asculta mai mult decât oricare din fraţii lui de învăţăturile drepte ale tatălui lor. Preţuia sfaturile lui şi îi plăcea să-L asculte pe Dumnezeu din toată inima. El era întristat de comportarea rea a unora din fraţii lui şi îi implora cu umilinţă să umble pe o cale neprihănită şi să-şi părăsească faptele rele. Aceasta n-a făcut decât să-i înfurie pe el. Iosif ura atât de mult păcatul, încât nu putea suporta să-şi vadă fraţii păcătuind împotriva lui Dumnezeu. El a adus această problemă înaintea tatălui lui, sperând că autoritatea lui îi va putea corecta. Expunerea păcatelor lor i-a mâniat pe fraţii lui. Ei observaseră dragostea puternică a tatălui lor pentru Iosif şi erau invidioşi pe el. Invidia lor s-a transformat în ură şi, în cele din urmă, în crimă.