15:1 Cap. 13 - Iacov şi îngerul
15:2 Greşeala pe care a făcut-o Iacov primind prin înşelăciune binecuvântarea fratelui lui i-a fost adusă din nou înaintea ochilor în mod convingător, iar el se temea că Dumnezeu îi va permite lui Esau să-i ia viaţa. În frământarea lui, s-a rugat Domnului toată noaptea. Mi-a fost prezentat un înger stând înaintea lui Iacov, punându-i în faţă adevăratul lui caracter. În timp ce îngerul se întoarce să plece, Iacov îl apucă şi nu-l lasă. El face cereri cu lacrimi, mărturisind că s-a pocăit adânc de păcate şi de relele făcute împotriva fratelui lui, care l-au ţinut departe de casa tatălui său timp de douăzeci de ani. Îndrăzneşte să invoce făgăduinţele lui Dumnezeu şi dovezile bunăvoinţei Lui faţă de el, arătate din când în când în timpul cât lipsise din casa tatălui lui.
15:3 Iacov s-a luptat cu îngerul toată noaptea, cerând stăruitor o binecuvântare. Îngerul părea să opună rugăciunii lui, amintindu-i mereu păcatele şi căutând în acelaşi timp să plece de la el. Iacov era hotărât să-l ţină, nu prin tărie fizică, ci prin puterea credinţei vii. Frământat, Iacov a pomenit despre pocăinţa sufletului lui, despre adânca umilinţă pentru greşelile făcute. Îngerul părea că priveşte cu indiferenţă la rugăciunea lui, făcând mereu eforturi să se
15:4 elibereze din strânsoare. El ar fi putut să-şi exerseze puterea supranaturală şi să scape cu forţa din strânsoarea lui Iacov, dar nu a ales să facă aceasta.
15:5 Dar când a văzut că nu-l poate birui pe Iacov, ca să-l convingă de puterea lui supranaturală i-a atins coapsa, care i-a sărit imediat din încheietură. Durerea fizică, însă, nu l-a determinat pe Iacov să renunţe la eforturile lui stăruitoare. Obiectivul său era să obţină o binecuvântare, iar durerea trupului nu era un motiv suficient ca să-i abată mintea de la acest obiectiv. În ultimele momente ale conflictului, hotărârea lui era chiar mai puternică decât la început. Până la revărsatul zorilor, credinţa i-a devenit tot mai zeloasă şi mai perseverentă. El n-a vrut să-i dea drumul îngerului până când acesta nu l-a binecuvântat. Îngerul "i-a zis: 'Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile' Dar Iacov a răspuns: 'Nu Te voi lăsa să pleci, până nu mă vei binecuvânta.' Atunci îngerul l-a întrebat: 'Cum îţi este numele?' 'Iacov', a răspuns el. Apoi a zis: 'Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel; căci ai luptat, ca un prinţ, cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor.'"
15:6 Credinţa triumfătoare
15:7 Credinţa stăruitoare a lui Iacov a biruit. El l-a ţinut strâns pe înger până când a obţinut binecuvântarea dorită şi asigurarea iertării păcatelor sale. Numele i-a fost schimbat atunci din Iacov, cel ce ia locul prin înşelăciune, în Israel, care înseamnă un prinţ al lui Dumnezeu. "Iacov l-a întrebat: 'Spune-mi, Te rog, numele Tău.' El a răspuns: 'Pentru ce Îmi ceri numele?' Şi l-a binecuvântat acolo. Iacov a pus locului aceluia numele Peniel; 'căci', a zis el, 'am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi am scăpat cu viaţă.'" Acela care a fost cu Iacov în noaptea aceea, Acela cu care s-a luptat şi pe care L-a ţinut stăruitor până l-a binecuvântat, a fost chiar Domnul Hristos.
15:8 Domnul a luat aminte la cererile lui Iacov şi a schimbat planurile inimii lui Esau. El nu a aprobat nici o cale rea pe care a urmat-o Iacov. Acesta a avut o viaţă de îndoială, dezorientare şi remuşcare din cauza păcatului lui, până când a avut acea luptă serioasă cu îngerul şi a obţinut acolo dovada că Dumnezeu îi iertase păcatele.
15:9 "S-a luptat cu îngerul şi a fost biruitor, a plâns şi s-a rugat de el. Iacov l-a întâlnit la Betel şi acolo ne-a vorbit Dumnezeu. Domnul este Dumnezeul oştirilor; Numele Lui este Domnul." Osea 12,4.5.
15:10 Esau mărşăluia împotriva lui Iacov cu o armată, cu scopul de a-şi ucide fratele. Dar în timp ce Iacov se lupta cu îngerul în noaptea aceea, un alt înger a fost trimis să-i mişte inima lui Esau, pe când acesta dormea. Esau l-a văzut în vis pe Iacov, exilat pentru douăzeci de ani departe de casa tatălui său, din cauză că se temea pentru viaţa lui. I-a observat întristarea când a aflat că mama lor murise. În visul lui a văzut umilinţa lui Iacov şi pe îngerii lui Dumnezeu în jurul lui. A visat că, atunci când s-au întâlnit, el nu mai avea de gând să-i facă rău. Când s-a trezit, Esau le-a povestit celor patru sute de oameni visul său şi le-a spus să nu-l vatăme pe Iacov, pentru că Dumnezeul tatălui lui era cu el. Când îl vor întâlni, nici unul din ei să nu-i facă rău.
15:11 "Iacov şi-a ridicat ochii şi s-a uitat şi iată că Esau venea cu patru sute de oameni... . El însuşi a trecut înaintea lor; şi s-a aruncat cu faţa la pământ de şapte ori, până ce s-a apropiat de tot de fratele său. Esau a alergat înaintea lui; l-a îmbrăţişat, şi s-a aruncat pe grumaz şi l-a sărutat. Şi au plâns." Iacov l-a rugat fierbinte pe Esau să primească un dar de pace. El a refuzat, dar Iacov a insistat:
15:12 "'Primeşte deci darul meu, care ţi-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăţi şi am de toate.' Astfel a stăruit de el şi Esau a primit."
15:13 O parabolă
15:14 Iacov şi Esau reprezintă două categorii: Iacov pe cei drepţi, iar Esau pe cei răi. Neliniştea lui Iacov, când a aflat că Esau venea împotriva lui cu patru sute de oameni, reprezintă strâmtorarea celor neprihăniţi atunci când decretul de moarte intră în vigoare, pentru ca ei să fie omorâţi, chiar înainte de venirea Domnului. În timp ce oamenii răi se adună în jurul lor, sufletul le este tulburat deoarece, ca şi Iacov, nu văd nici o scăpare pentru viaţa lor. Îngerul a stat înaintea lui Iacov, iar el l-a apucat, l-a ţinut şi s-a luptat cu el toată noaptea. Cei drepţi vor lupta cu Dumnezeu în rugăciune în timpul strâmtorării şi chinului lor sufletesc, la fel cum a luptat Iacov cu îngerul. În timpul frământării lui, Iacov s-a rugat toată noaptea pentru a scăpa de mâna lui Esau. Neprihăniţii, în chinul lor sufletesc, vor striga la Dumnezeu zi şi noapte ca să-i scape de mâna celor răi care-i înconjoară.
15:15 Iacov şi-a mărturisit nevrednicia: "Eu sunt prea mic pentru toate îndurările şi pentru toată credincioşia pe care ai arătat-o faţă de robul Tău." Drepţii, în suferinţa lor, vor avea un simţământ adânc al nevredniciei lor şi o vor recunoaşte cu lacrimi. Ca şi Iacov vor invoca prin Domnul Hristos, făgăduinţele lui Dumnezeu, făcute tocmai pentru astfel de păcătoşi dependenţi, neajutoraţi şi plini de căinţă.
15:16 În frământarea sa, Iacov s-a prins strâns de înger şi n-a vrut să-l lase să plece. În timp ce el se ruga cu lacrimi, îngerul i-a amintit de greşelile trecute şi a încercat să plece de la el,
15:17 pentru a-l încerca. Tot aşa vor fi puşi la probă şi încercaţi şi cei drepţi, în ziua necazului lor, pentru a-şi dovedi tăria credinţei, perseverenţa şi încrederea neclintită în puterea lui Dumnezeu de a-i elibera.
15:18 Iacov nu voia să fie respins. Ştia că Dumnezeu este milos şi a apelat la îndurarea Lui. El a arătat către părerea lui de rău şi către pocăinţa pentru greşelile lui şi a insistat cu cererea de a fi eliberat din mâna lui Esau. Rugăciunea lui insistentă a durat în felul acesta toată noaptea. Când privea la greşelile sale trecute, aproape ajungea la disperare. El ştia, însă, că fără ajutor de la Dumnezeu va pieri. El l-a ţinut strâns pe înger şi şi-a susţinut cererea cu strigăte fierbinţi de agonie, până când a biruit.
15:19 La fel va fi şi cu cei neprihăniţi. Când revăd evenimentele din viaţa lor trecută, speranţa aproape îi părăseşte, dar pe măsură ce realizează că este o situaţie de viaţă şi de moarte, ei vor striga stăruitor către Dumnezeu şi vor apela la El, prezentându-şi părerea de rău din trecut pentru multele lor păcate şi pocăinţa făcută cu umilinţă. Se vor bizui apoi pe făgăduinţa Lui: "Afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine." Isaia 27,5. În felul acesta, cererile lor zeloase vor fi prezentate lui Dumnezeu zi şi noapte. Dumnezeu n-ar fi ascultat rugăciunea lui Iacov şi nu i-ar fi salvat îndurător viaţa dacă el nu s-ar fi pocăit deja de răul făcut când obţinuse binecuvântarea prin înşelătorie.
15:20 Cei drepţi, ca şi Iacov, vor manifestata o credinţă şi o hotărâre de neclintit, ce nu vor accepta nici un refuz. Ei îşi vor simţi nevrednicia, dar nu vor avea greşeli ascunse de dezvăluit. Dacă ar mai avea păcate, pe care să nu le fi mărturisit şi de care să nu se fi pocăit, care să le apară în faţă atunci când sunt torturaţi de teamă şi chin sufletesc, precum şi de simţământul viu al nevredniciei lor, ar fi copleşiţi. Disperarea le-ar distruge
15:21 credinţa şi ei n-ar putea avea încredere să stăruie în mod serios pe lângă Dumnezeu, pentru eliberare. Ei şi-ar petrece clipele preţioase mărturisindu-şi păcatele ascunse şi deplângându-şi starea disperată.
15:22 Timpul de probă este acordat tuturor, ca să se pregătească pentru ziua lui Dumnezeu. Dacă vreunul neglijează pregătirea şi nu ia seama la avertizările date cu credincioşie, va fi fără scuză. Lupta serioasă şi perseverentă a lui Iacov cu îngerul ar trebui să fie un exemplu pentru creştini: Iacov a biruit pentru că a fost hotărât şi stăruitor.
15:23 Toţi cei care doresc binecuvântarea lui Dumnezeu, cum a dorit-o Iacov, care se prind de făgăduinţe şi sunt la fel de serioşi şi perseverenţi ca şi el, vor reuşi cum a reuşit şi el. Deoarece mulţi aşa-zişi credincioşi sunt delăsători în lucrurile spirituale, există atât de puţină exersare a adevăratei credinţe şi atât de puţin din greutatea adevărului se sprijină pe umerii lor. Ei nu pot obţine binecuvântarea pentru că nu vor să facă eforturi, să renunţe la eu, să agonizeze înaintea lui Dumnezeu şi să se roage mult şi stăruitor pentru ea. Acea credinţă care va rezista în timpul strâmtorării trebuie să fie zilnic exersată acum. Cei care nu depun acum eforturi serioase să exerseze credinţă perseverentă vor fi cu totul nepregătiţi să manifeste acea credinţă care să-i facă în stare să stea în picioare în ziua necazului.