14:1 Cap. 12 - Iacov şi Esau
14:2 Dumnezeu cunoaşte sfârşitul încă de la început. Înainte de naşterea lui Iacov şi Esau, El a ştiut ce fel de caractere îşi vor dezvolta aceştia. A ştiut că Esau nu va avea plăcere să-L asculte. El a răspuns rugăciunii îngrijorate a Rebecăi şi a informat-o că va avea doi copii, iar cel mai mare va sluji pe cel mai mic. I-a prezentat istoria viitoare a celor doi fii, faptul că vor fi două naţiuni, una mai mare decât cealaltă, şi că fiul mai mare va sluji celui mai mic. Întâiul născut avea dreptul la avantaje deosebite şi privilegii speciale, care nu aparţineau nici unui alt membru al familiei.
14:3 Isaac îl iubea pe Esau mai mult decât pe Iacov, pentru că îi procura vânat. El era încântat de spiritul lui îndrăzneţ şi curajos, manifestat la vânătoarea de animale sălbatice. Iacov era fiul preferat al mamei, pentru că firea lui era mai blândă şi mai potrivită s-o facă fericită. Iacov învăţase de la mama lui ceea ce Dumnezeu o învăţase pe ea: că cel mai mare trebuie să slujească celui mai mic. Judecata lui tinerească l-a făcut să tragă concluzia că această făgăduinţă nu va putea fi îndeplinită cât timp Esau avea privilegiile acordate întâiului născut. Când Esau s-a întors de la câmp, slăbit de foame, Iacov s-a folosit de ocazie pentru a profita de nevoia lui Esau.
14:4 I-a propus să-i dea să mănânce ciorbă, dacă se va lepăda de dreptul de întâi născut, iar Esau i l-a vândut lui Iacov.
14:5 Esau şi-a luat două soţii idolatre, ceea ce a produs o mare întristare lui Isaac şi Rebecăi. Cu toate acestea, Isaac îl iubea pe Esau mai mult decât pe Iacov. Când a crezut că era aproape să moară, i-a cerut lui Esau să-i pregătească o mâncare, ca să-l binecuvânteze înainte de a muri. Esau nu i-a spus tatălui său că îi vânduse lui Iacov dreptul de întâi născut, întărind aceasta printr-un jurământ. Rebeca a auzit cuvintele lui Isaac şi şi-a amintit cuvintele Domnului: "Cel mai mare va sluji celui mai mic." Ea ştia că Esau îşi tratase cu nechibzuinţă dreptul de întâi născut şi i-l vânduse lui Iacov. L-a convins pe Iacov să-şi înşele tatăl şi, prin fraudă, să primească binecuvântarea lui care, credea ea, nu putea fi obţinută pe nici o altă cale. La început, Iacov nu a vrut să înfăptuiască această înşelătorie, dar până la urmă a fost de acord cu planul mamei lui.
14:6 Rebeca cunoştea părtinirea lui Isaac în favoarea lui Esau şi credea că logica nu-i va schimba planurile. În loc să se încreadă în Dumnezeu, care rânduieşte toate evenimentele, ea a manifestat lipsă de credinţă, convingându-l pe Iacov să-şi înşele tatăl. Calea lui Iacov, în această privinţă, nu a fost aprobată de Dumnezeu. În loc de a încerca să aducă la îndeplinire evenimentele prezise cu ajutorul înşelătoriei, Rebeca şi Iacov ar fi trebuit să aştepte ca Dumnezeu să-Şi împlinească scopurile în felul Său şi la timpul Său.
14:7 Dacă Esau ar fi primit binecuvântarea părintească ce se oferea întâiului născut, prosperitatea lui nu ar fi putut veni decât de la Dumnezeu. El ar fi putut să-l binecuvânteze cu prosperitate sau să aducă asupra lui nenorocirea, în funcţie de faptele lui. Dacă L-ar fi iubit şi onorat pe Dumnezeu, ca neprihănitul Abel,
14:8 ar fi fost primit şi binecuvântat de El. Dacă n-ar fi avut respect pentru Dumnezeu sau pentru poruncile Lui, ca şi Cain cel rău, urmându-şi calea coruptă, n-ar fi primit binecuvântarea Lui, ci ar fi fost respins, cum a fost şi Cain. Dacă purtarea lui Iacov ar fi fost neprihănită, dacă L-ar fi iubit pe Dumnezeu şi s-ar fi temut de El, ar fi fost binecuvântat cu prosperitate şi mâna lui Dumnezeu ar fi fost cu el, chiar dacă n-ar fi obţinut binecuvântarea şi privilegiile oferite, în general, întâilor născuţi.
14:9 Anii exilului lui Iacov
14:10 Rebeca s-a pocăit cu amărăciune pentru sfatul rău dat lui Iacov, deoarece acesta a fost mijlocul prin care a fost despărţită pentru totdeauna de el. El a fost forţat să fugă de mânia lui Esau pentru a-şi salva viaţa, iar mama lui nu l-a mai văzut niciodată. Isaac a trăit mulţi ani după ce i-a dat lui Iacov binecuvântarea şi s-a convins, după modul de comportare al celor doi, că binecuvântarea îi aparţinea de drept lui Iacov.
14:11 Iacov nu a fost fericit în relaţiile lui de căsătorie, deşi soţiile lui erau surori. El s-a înţeles cu Laban să se căsătorească cu fiica lui, Rahela, pe care o iubea. După ce l-a slujit pe Laban şapte ani pentru Rahela, acesta l-a înşelat şi i-a dat-o pe Lea. Când şi-a dat seama de înşelătorie şi de faptul că Lea îşi jucase partea ei, Iacov n-a putut-o iubi. Laban l-a înşelat dându-i-o pe Lea în loc de Rahela, întrucât dorea să beneficieze o mai lungă perioadă de timp de serviciile lui credincioase. Iacov l-a mustrat pe Laban pentru că s-a jucat în felul acesta cu sentimentele lui, dându-i-o pe Lea, pe care n-o iubea. Laban l-a rugat să nu o alunge, pentru că aceasta era considerată o mare ocară, nu numai pentru ea, dar şi pentru întreaga familie.
14:12 Iacov a fost pus în cea mai penibilă poziţie, dar s-a hotărât s-o păstreze totuşi pe Lea şi să se căsătorească şi cu sora ei. Lea a fost mult mai puţin iubită decât Rahela.
14:13 Laban s-a purtat în mod egoist cu Iacov. El s-a gândit doar să profite de pe urma muncii lui, îndeplinite cu credincioşie. Iacov l-ar fi părăsit de mult pe vicleanul Laban, dar se temea să nu se întâlnească cu Esau. El i-a auzit pe fiii lui Laban plângându-se: "Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru, şi cu averea tatălui nostru şi-a agonisit el toată bogăţia aceasta." Iacov s-a uitat şi la faţa lui Laban; şi iată că nu mai era ca înainte."
14:14 Iacov era frământat. Nu ştia încotro s-o apuce. Şi-a adus problema înaintea lui Dumnezeu şi s-a rugat pentru călăuzirea Lui. Domnul i-a răspuns cu îndurare. "Atunci Domnul i-a zis lui Iacov: Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi în locul tău de naştere; şi Eu voi fi cu tine."
14:15 "Iacov a trimis de a chemat pe Rahela şi pe Lea, la câmp, la turma lui. El le-a zis: "După faţa tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca mai înainte; Dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. Voi înşivă ştiţi că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea. Şi tatăl vostru m-a înşelat: de zece ori mi-a schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească." El le-a spus despre visul pe care i-l dăduse Dumnezeu, ca să plece de la Laban la rudele lui. Rahela şi Lea şi-au exprimat nemulţumirea cu privire la felul în care a procedase tatăl lor. Când Iacov le-a repovestit despre răul făcut de Laban, Rahela şi Lea i-au spus: "Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru? Nu suntem noi oare privite de el ca nişte străine, pentru că ne-a vândut şi ne-a mâncat şi banii? Toată bogăţia pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor
14:16 noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu."
14:17 Întoarcerea în Canaan
14:18 În lipsa lui Laban, Iacov şi-a luat familia şi tot ce avea şi a plecat. După trei zile de călătorie, Laban a auzit de plecarea lui şi a fost foarte supărat. L-a urmărit, hotărât să-l aducă înapoi cu forţa. Domnul, însă, a avut milă de Iacov şi, când Laban era aproape să-l ajungă din urmă, I S-a arătat în vis cerându-i să nu-i vorbească lui Iacov, nici bine, nici rău. Aceasta însemna că nu trebuia să-l forţeze să se întoarcă şi nici să nu-l înduplece prin propuneri ademenitoare.
14:19 Când l-a întâlnit pe Iacov, Laban l-a întrebat de ce fugise pe ascuns, luându-i fetele ca pe nişte ostatice luate cu sabia. I-a spus: "Mâna mea este destul de tare ca să vă fac rău; dar Dumnezeu tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută: Ia seama să nu-i vorbeşti lui Iacov nici bine, nici rău." Iacov i-a reamintit atunci de felul zgârcit în care se purtase faţă de el, urmărindu-şi numai avantajele lui. I-a spus că el, Iacov, se purtase corect cât timp stătuse la Laban: "Nu ţi-am adus acasă vite sfâşiate de fiare; eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua sau ce mi se fura noaptea. Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig şi-mi fugea somnul de pe ochi.
14:20 Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fete ale tale şi şase ani pentru turma mea şi de zece ori mi-ai schimbat simbria. Dacă n-aş fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe acela de care se teme Isaac,
14:21 mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi osteneala mâinilor mele şi ieri noapte a rostit judecata."
14:22 Atunci Laban l-a asigurat că le dorea binele fiicelor lui şi copiilor lor şi că nu le putea face rău. A propus să facă un legământ între ei: "'Vino, să facem amândoi un legământ şi legământul acesta să slujească de mărturie între mine şi tine.' Iacov a luat o piatră şi a pus-o ca stâlp de aducere aminte. Iacov a zis fraţilor săi: 'Strângeţi pietre'. Ei au strâns pietre şi au făcut o movilă; şi au mâncat acolo pe movilă."
14:23 Laban a spus: "Domnul să vegheze între tine şi mine, cât vom fi departe unul de altul. Dacă vei asupri pe fetele mele, şi dacă vei mai lua şi alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine şi tine".
14:24 Iacov a făcut un legământ solemn înaintea Domnului că nu va lua alte soţii. "Laban a zis lui Iacov: 'Iată movila aceasta şi iată stâlpul acesta pe care l-am ridicat între mine şi tine. Movila aceasta să fie martoră şi stâlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stâlpul acesta ca să ne facem rău. Dumnezeul lui Avraam şi al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece între noi.' Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac."
14:25 Cum mergea Iacov în drumul lui, l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu. Când i-a văzut, a zis: "Aceasta este tabăra lui Dumnezeu." El a văzut îngerii lui Dumnezeu într-un vis, tăbărând în jurul lui. Iacov a trimis fratelui lui, Esau, o umilă solie de împăcare. "Solii s-au întors înapoi la Iacov şi i-au zis: 'Ne-am dus la fratele tău Esau; şi el vine înaintea ta, cu patru sute de oameni.' Iacov s-a spăimântat foarte mult şi l-a apucat
14:26 groaza. A împărţit în două tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii şi cămilele şi a zis: 'Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere şi o bate, tabăra care va rămânea va putea să scape.'
14:27 Iacov a zis: 'Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu Doamne care mi-ai zis: Întoarce-te în ţara ta şi în locul tău de naştere şi voi îngriji ca să-ţi meargă bine! Eu sunt prea mic pentru toate îndurările şi pentru toată credincioşia pe care ai arătat-o faţă de robul Tău; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu şi iată că acum fac două tabere. Izbăveşte-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame şi pe copii. Şi Tu ai zis: Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine şi-ţi voi face sămânţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.'"