13:1 Cap. 11 - Căsătoria lui Isaac
13:2 Canaaniţii erau idolatri, iar Domnul poruncise poporului Său să nu se înrudească prin căsătorie cu ei ca nu cumva să fie conduşi la idolatrie. Avraam era bătrân şi se aştepta să moară curând. Isaac era încă necăsătorit. Avraam se temea de influenţele corupătoare care îl înconjurau pe fiul lui şi dorea să-i aleagă o soţie care nu-l va depărta de Dumnezeu. Această problemă i-a încredinţat-o slujitorului lui credincios şi cu experienţă care avea în grijă toată averea lui.
13:3 Avraam i-a cerut slujitorului său să jure solemn înaintea Domnului că nu va lua pentru Isaac o soţie canaanită, ci va merge la rudele lui Avraam, care credeau în adevăratul Dumnezeu. L-a însărcinat să fie atent să nu-l ducă pe Isaac în ţara de unde venise Avraam, pentru că aproape toţi cei de acolo erau afectaţi de idolatrie. Dacă nu putea găsi o soţie pentru Isaac, care să-şi părăsească rudele şi să vină unde era el, atunci era eliberat de jurământul făcut.
13:4 Această chestiune importantă, nu a fost lăsată să fie rezolvată de Isaac singur, independent de tatăl lui. Avraam i-a spus slujitorului său că Dumnezeu Îşi va trimite îngerul înainte, ca să-l călăuzească în alegerea pe care o va face. Servitorul căruia i-a fost încredinţată această misiune şi-a început lunga sa călătorie. Când a intrat în cetatea în care locuiau
13:5 rudele lui Avraam, s-a rugat stăruitor ca Dumnezeu să-l călăuzească în alegerea unei soţii pentru Isaac. A cerut să-i fie date anumite dovezi, pentru a nu greşi în această privinţă. El s-a odihnit la o fântână unde se strângeau întotdeauna mulţi oameni. Aici a observat îndeosebi manierele plăcute şi purtarea politicoasă a Rebecăi şi a primit toate dovezile că ea era aceea pe care Dumnezeu a avut plăcerea s-o aleagă pentru a deveni soţia fiului stăpânului său, Isaac. Ea l-a invitat pe slujitor acasă la tatăl ei. Atunci el le-a relatat tatălui şi fratelui ei dovezile pe care le primise de la Domnul, că Rebeca trebuia să devină soţia lui Isaac, fiul stăpânului lui.
13:6 Apoi, slujitorul lui Avraam le-a spus: "Acum, dacă doriţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga." Tatăl şi fratele au răspuns: "De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ţi putem spune nici rău nici bine. Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul." Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului."
13:7 După ce au fost aranjate toate lucrurile şi a fost obţinut consimţământul tatălui şi al fratelui, a fost consultată Rebeca, dacă voia să plece cu slujitorul lui Avraam la mare distanţă de familia tatălui ei, pentru a deveni soţia lui Isaac. În urma întâmplărilor petrecute, ea a crezut că mâna lui Dumnezeu o alesese ca să fie soţia lui Isaac şi a răspuns: "Da, vreau."
13:8 Învoielile cu privire la căsătorie erau, în general, făcute de părinţi; totuşi, copiii nu
13:9 erau constrânşi să se căsătorească cu aceia pe care nu-i puteau iubi. Ei însă, aveau încredere în judecata părinţilor lor, le urmau sfatul şi-şi ofereau dragostea acelora pe care îi alegeau părinţii lor cu experienţă şi temători de Dumnezeu. Se considera o crimă a urma o cale contrară acesteia.
13:10 Un exemplu de ascultare filială
13:11 Isaac a fost educat în frica de Domnul, să trăiască o viaţă de ascultare. Când avea patruzeci de ani, s-a supus, ca slujitorul cu experienţă şi temător de Dumnezeu al tatălui lui să aleagă pentru el. El a crezut că Dumnezeu îl va călăuzi cu privire la găsirea unei soţii.
13:12 Cazul lui Isaac a rămas înregistrat ca un exemplu de urmat pentru copiii din generaţiile următoare, în special de către aceia care spun că se tem de Dumnezeu.
13:13 Calea urmată de Avraam în educarea lui Isaac, pe care l-a făcut să iubească viaţa de ascultare nobilă, este înregistrată spre beneficiul părinţilor şi ar trebui să-i determine să poruncească familiei lor. Trebuie să-şi înveţe copiii să se supună şi să le respecte autoritatea. Părinţii să simtă că asupra lor apasă răspunderea de a îndruma dragostea copiilor către persoanele pe care judecata lor le va arăta că sunt tovarăşi potriviţi pentru fiii sau fiicele lor.