7:20 Având în faţa ta binecuvântatele făgăduinţe ale cuvintelor Sfintei Scripturi, mai poţi oare să dai loc îndoielii? Poţi oare crede că atunci când sărmanul păcătos doreşte să se întoarcă, când doreşte să se lepede de păcatele lui, Domnul l-ar opri cu asprime de a cădea la picioarele Sale în pocăinţă? Departe de tine asemenea gânduri! Nimic nu poate aduce o mai mare vătămare sufletului tău decât de a avea asemenea concepţii despre Tatăl nostru ceresc. El urăşte păcatul, dar iubeşte pe păcătos şi S-a dat pe Sine în persoana Domnului Hristos, pentru ca toţi cei care vor veni, să fie mântuiţi şi să aibă parte de binecuvântarea veşnică în împărăţia slavei. Ce limbaj mai puternic sau mai delicat ar fi putut fi folosit decât acela pe care l-a ales şi prin care îşi exprimă iubirea faţă de noi? El declară: "Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu nici un chip" (Isaia 49,15).