14:7 mă conducea pe diferitele ei cărări. Eu culegeam flori şi mă bucuram de parfumul lor, când această soră, care mergea alături de mine, mi-a atras atenţia asupra unor tufe de mărăcini urâţi la vedere, care îi închideau drumul. Din această cauză, era amărâtă şi plângea. Ea nu mergea pe cărare urmând pe stăpânul grădinii care ne conducea, ci se mişca numai printre spini şi mărăcini. "O", se plângea ea, "nu este oare păcat că această frumoasă grădină este stricată de mărăcini?" Atunci cel ce ne călăuzea îi spuse: "Lasă mărăcinii, nu te mai ocupa de ei, pentru că ei te rănesc numai. Culege trandafiri, crini şi garoafe".