12:21 Noi trebuie să ne rugăm în cercul familiei şi, mai presus de toate nu trebuie să neglijăm rugăciunea în taină, pentru că aceasta este viaţa sufletului nostru. Este imposibil să creştem în cele spirituale, dacă rugăciunea este neglijată. Rugăciunea înălţată în familie sau numai în public nu este suficientă. În tăcerea singurătăţii să deschidem întreaga noastră fiinţă ochiului cercetător al lui Dumnezeu. Rugăciunea înălţată în taină trebuie să fie auzită numai de Dumnezeu, Cel care ascultă rugăciunile. Nici o ureche curioasă nu trebuie să se încarce cu povara unor astfel de cereri ascultându-le. În rugăciunea în taină întreaga fiinţă se eliberează de influenţele înconjurătoare, se eliberează de orice frământare. Liniştită şi totuşi fierbinte, rugăciunea se va înălţa astfel la Dumnezeu. Plăcută şi durabilă va fi influenţa care porneşte de la Cel care vede în ascuns, a Cărui ureche este deschisă să audă rugăciunea care porneşte dintr-o astfel de inimă. Printr-o simplă şi liniştită credinţă, sufletul păstrează comuniunea cu Dumnezeu şi îşi adună raze de lumină dumnezeiască ca să-l întărească şi să-l susţină în conflictul cu Satana. Dumnezeu este cetăţuia puterii noastre.