8:10 Viaţa lui Adam a fost o viaţă plină de durere, de umilinţă şi mustrare de sine. Când a părăsit Edenul, gândul că trebuie să moară l-a zguduit cu groază. Pentru prima dată el a făcut cunoştinţă cu realitatea morţii în familia omenească, atunci când Cain, fiul său întâi născut, a devenit ucigaşul fratelui său. Plin de cele mai grozave remuşcări pentru propriul său păcat şi de două ori îndurerat de moartea lui Abel şi lepădarea lui Cain, Adam a fost copleşit de durere. El a ajuns să fie martor al stricăciunii ce se întindea tot mai mult şi care, în cele din urmă, a fost cauza distrugerii lumii prin potop; şi, deşi sentinţa morţii pronunţată asupra sa de către Făcătorul său i s-a părut teribilă la început, totuşi, după ce timp de aproape o mie de ani a văzut rezultatele păcatului, şi-a dat seama că a fost o dovadă de milă din partea lui Dumnezeu că a pus capăt unei vieţi de suferinţă şi întristare.