74:33 Învinuirile aduse de Şimei lui David erau cu totul neadevărate - o vorbire de rău neîntemeiată şi plină de răutate. David nu fusese vinovat de nici un rău faţă de Saul sau de casa lui. Atunci când Saul fusese în totul în mâinile lui şi ar fi putut să-l ucidă, el n-a făcut decât să-i taie pulpana hainei şi îşi făcea mustrări chiar pentru faptul că arătase lipsa aceasta de respect faţă de unsul Domnului. Existau dovezi izbitoare cu privire la respectul sfânt pe care David îl avea faţă de viaţa omenească, chiar atunci când era urmărit ca un animal de pradă. Într-o zi, pe când era în peştera Adulam, gândurile i s-au îndreptat spre libertatea netulburată a copilăriei lui şi fugarul a spus: "Cine-mi va da să beau apă din fântâna de la poarta Betleemului?" (2 Sam. 23,13-17). Betleemul era pe vremea aceea în mâna filistenilor; dar trei dintre vitejii lui David au trecut prin tabăra filistenilor şi i-au adus stăpânului lor apă de la Betleem. David n-a putut să bea. "Departe de mine", a