74:21 Din palatul său, David şi-a privit capitala - "frumoasa înălţime, bucuria întregului pământ" cetatea Marelui Împărat" (Ps. 48,2). Se cutremura la gândul de a o expune la măcel şi nimicire. Să cheme oare în ajutorul său pe supuşii rămaşi credincioşi tronului său şi să facă o încercare de a păstra capitala? Să îngăduie ca Ierusalimul să fie inundat de sânge? El a luat hotărârea. Grozăviile războiului nu trebuia să cadă asupra cetăţii alese. Va părăsi Ierusalimul şi în felul acesta va pune la încercare credincioşia poporului său, dându-i prilej să i se alăture pentru a-i veni în ajutor. În criza aceasta mare, datoria lui faţă de Dumnezeu şi faţă de popor era să păstreze autoritatea cu care Cerul îl învestise. Rezultatul conflictului l-a lăsat în mâna lui Dumnezeu.