Printable ModePatriarhi şi profeţi, 74
|
74:1 Cap. 72 - Răscoala lui Absalom 74:2 Să dea înapoi împătrit" - aceasta fusese sentinţa pe care David şi-a dat-o fără să vrea, după ce ascultase parabola proorocului Natan; şi avea să fie pedepsit potrivit cu propria sa sentinţă. Trebuia ca patru dintre fiii lui să moară, iar pierderea fiecăruia dintre ei era un rezultat al păcatului tatălui. 74:3 David a îngăduit ca josnica nelegiuire a lui Amnon, întâiul născut, să treacă nepedepsită şi nemustrată. Legea cerea pedeapsa cu moartea pentru adulter, iar nelegiuirea perversă a lui Amnon făcea vinovăţia lui de două ori mai mare. Dar David, simţindu-se vinovat de propriul său păcat, nu l-a adus pe vinovat înaintea justiţiei. Timp de doi ani, Absalom, protectorul natural al sorei sale atât de mult înjosite, şi-a ascuns planul de răzbunare, dar numai pentru ca la sfârşit să dea o lovitură mai sigură. La o petrecere a fiilor împăratului, Amnon, vinovat de incest, beat fiind, a fost ucis la porunca fratelui lui. 74:4 O îndoită pedeapsă îl lovea pe David. I s-a adus vestea îngrozitoare: "'Absalom i-a ucis pe toţi fiii împăratului şi nu a mai rămas nici unul'. Împăratul s-a sculat, şi-a rupt hainele şi s-a culcat pe pământ şi toţi slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfâşiate". Fiii împăratului, înapoindu-se înspăimântaţi la Ierusalim, i-au făcut cunoscut tatălui lor adevărul; numai Amnon fusese ucis; şi ei "au ridicat glasul şi au plâns; şi împăratul şi toţi slujitorii lui au plâns mult". Dar Absalom a fugit la Talmai, împăratul Gherşurului, tatăl mamei sale. 74:5 Ca şi ceilalţi fii ai lui David, Amnon fusese lăsat să-şi satisfacă poftele sale egoiste. El căutase să-şi împlinească orice dorinţă a inimii, fără să ţină seama de poruncile lui Dumnezeu. În pofida păcatului său mare, Dumnezeu avusese îndelungă răbdare faţă de el. Timp de doi ani i se dăduse prilej de pocăinţă; dar el a continuat să păcătuiască şi, împovărat de vinovăţie, a fost ucis, ca apoi să aştepte îngrozitorul tribunal al judecăţii. 74:6 David şi-a neglijat datoria de a pedepsi crima lui Amnon şi, din cauza purtării necredincioase a împăratului, care era în acelaşi timp şi tată, şi de asemenea din cauza lipsei de pocăinţă din partea fiului, Domnul a îngăduit ca evenimentele să meargă pe drumul lor firesc şi nu l-a împiedicat pe Absalom. Dacă părinţii sau conducătorii îşi neglijează datoria de a pedepsi nelegiuirea, Dumnezeu Însuşi preia cazul. Puterea înfrânătoare este îndepărtată în oarecare măsură de la uneltele răului, aşa încât apare un şir de împrejurări care pedepsesc păcatul prin păcat. 74:7 Urmările rele ale nedreptei îngăduinţe din partea lui David faţă de Amnon nu se sfârşiseră, deoarece de aici a început înstrăinarea lui Absalom de tatăl său. După ce a fugit la Gheşur, David, socotind că crima fiului său cere o pedeapsă, a refuzat să-i îngăduie să se înapoieze. Iar acest fapt a avut ca rezultat înmulţirea, şi nicidecum micşorarea relelor de neînlăturat în care se prinsese împăratul. Absalom, energic, ambiţios şi fără principii, îndepărtat de la treburile împărăţiei din cauza exilului, a început în curând să pună la cale uneltiri primejdioase. 74:8 După doi ani, Ioab s-a hotărât să mijlocească o împăcare între tată şi fiu. În scopul acesta, a obţinut ajutorul unei femei din Tecoa, vestită pentru înţelepciunea ei. Învăţată de Ioab, această femeie s-a înfăţişat înaintea lui David ca fiind o văduvă ai cărei doi fii erau singura ei mângâiere şi singurul ei sprijin. Într-o ceartă, unul dintre ei îl ucisese pe celălalt şi acum toate rudele familiei cereau ca cel rămas în viaţă să fie dat în mâna răzbunătorului sângelui. Astfel, zicea mama: "Ei ar stinge şi tăciunele care-mi mai rămâne, ca să nu lase bărbatului meu nici nume, nici urmaş viu pe faţa pământului". Inima împăratului a fost mişcată de rugămintea aceasta şi a asigurat-o pe femeie de protecţia împărătească a fiului ei. 74:9 După ce a primit de la el făgăduinţe repetate că tânărului nu i se va întâmpla nimic, l-a rugat pe împărat să primească cu îngăduinţă cuvintele ei şi i-a spus că a vorbit ca unul care este vinovat, întrucât nu chemase înapoi pe cel izgonit. "Trebuie negreşit să murim", a zis ea, "şi vom fi ca nişte ape vărsate pe pământ, care nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viaţa, ci doreşte ca fugarul să nu rămână izgonit dinaintea Lui". Această duioasă şi mişcătoare zugrăvire a iubirii lui Dumnezeu faţă de păcătos - venind, după cât se vedea, din partea lui Ioab, soldatul aspru - este o dovadă covârşitoare a cunoaşterii de către izraeliţi a marilor adevăruri ale mântuirii. Simţind propria sa nevoie de harul lui Dumnezeu, împăratul nu a putut să reziste 74:10 în faţa acestei rugăminţi. I s-a dat lui Ioab următoarea poruncă: "Du-te dar, de adu înapoi pe tânărul Absalom". 74:11 I s-a îngăduit lui Absalom să se întoarcă la Ierusalim, dar nu i s-a permis să se arate la curte sau să-şi vadă tatăl. David începuse să vadă efectele rele ale îngăduinţei sale faţă de copii; şi, oricât de duios l-ar fi iubit pe frumosul şi capabilul său fiu, a crezut că este necesar, ca o lecţie atât pentru Absalom, cât şi pentru popor, să-şi arate dezgustul faţă de o astfel de crimă. Absalom a trăit doi ani în casa lui, dar alungat de la curte. Sora lui locuia cu el, iar prezenţa ei păstra vie amintirea răului ireparabil pe care-l suferise. În inima poporului, prinţul era privit mai mult ca un erou decât ca un vinovat. Având avantajul acesta, el s-a hotărât să câştige inima poporului. "Nu era om în tot Israelul aşa de vestit ca Absalom, în privinţa frumuseţii lui; din talpa piciorului până în creştetul capului, n-avea nici un cusur". N-a fost un lucru înţelept din partea împăratului să lase un om ca Absalom - ambiţios, impulsiv şi pătimaş - să nutrească timp de doi ani nemulţumiri pentru nişte nedreptăţi închipuite. Faptul că David i-a îngăduit să vină la Ierusalim, fără să-i permită să se prezinte înaintea lui, a atras simpatia poporului de partea lui. 74:12 Având mereu în faţă amintirea propriei sale călcări a Legii lui Dumnezeu, David era ca paralizat din punct de vedere moral; părea slab şi nehotărât, în timp ce înainte de păcat fusese curajos şi hotărât. Influenţa lui înaintea poporului slăbise. Iar toate acestea înlesneau planurile fiului său ambiţios. 74:13 Prin influenţa lui Ioab, Absalom a primit îngăduinţa să vină în faţa tatălui său; dar, cu toată împăcarea formală, el şi-a urmărit mai departe uneltirile ambiţioase. Aproape că şi-a luat rangul de împărat, având care şi cai şi cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. În timp ce împăratul era din ce în ce mai dornic de singurătate şi linişte, Absalom căuta în mod viclean să câştige favoarea poporului. 74:14 Influenţa atitudinii lui David, de nepăsare şi nehotărâre, s-a extins şi asupra supuşilor săi; neglijenţa şi delăsarea se dădeau pe faţă în administrarea justiţiei. Prin isteţimea sa, Absalom întorcea spre folosul său orice pricină de nemulţumire. Acest bărbat cu înfăţişarea aleasă putea fi văzut la poarta cetăţii în fiecare zi, loc unde o mulţime de oameni, cu plângerile lor, aşteptau să prezinte nedreptăţile ce li se făceau pentru a se lua măsuri de îndreptare. 74:15 Absalom se amesteca printre ei şi le asculta plângerile, exprimându-şi simpatia cu suferinţele lor şi regretul pentru incapacitatea conducerii. După ce asculta nemulţumirea cuiva din Israel, prinţul spunea: "Iată, pricina ta este bună şi dreaptă; dar nimeni din partea împăratului nu te va asculta"; şi adăuga: "'De m-ar pune pe mine judecător în ţară! Orice om care ar avea o neînţelegere şi o judecată, ar veni la mine şi i-aş face dreptate'. Şi când se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mâna, îl apuca şi-l săruta". 74:16 Întreţinută de cuvintele viclene ale prinţului, nemulţumirea faţă de conducere se întindea cu repeziciune. Laude la adresa lui Absalom se auzeau de la toţi. În general, era privit ca moştenitorul împărăţiei; poporul îl privea cu mândrie, socotindu-l vrednic de situaţia aceea înaltă, şi s-a trezit dorinţa ca el să ocupe tronul. "Absalom fura iubirea oamenilor lui Israel". Cu toate acestea, împăratul, orbit de iubirea faţă de fiul său, nu bănuia nimic. Înfăţişarea princiară pe care o luase Absalom era socotită de David ca o dovadă a intenţiei lui de a onora curtea - ca o expresie a bucuriei aduse la împăcare. 74:17 Mintea poporului fiind astfel pregătită pentru ceea ce urma să se întâmple, Absalom a trimis pe ascuns oameni aleşi la toate seminţiile ca să ia măsuri în vederea unei răscoale. Apoi, pentru a-şi ascunde planurile de trădare, a îmbrăcat mantia devotamentului religios. Urma să se împlinească la Hebron un vot făcut de multă vreme, pe când se afla în exil. Absalom i-a cerut împăratului: "Dă-mi voie să mă duc la Hebron să împlinesc o juruinţă pe care am făcut-o Domnului. Căci robul tău a făcut o juruinţă când locuia la Gheşur, în Siria; şi am zis: 'Dacă mă va aduce Domnul înapoi la Ierusalim, voi da cinste Domnului'". Tatăl, duios, mângâiat de această dovadă de evlavie din partea fiului său, l-a lăsat să plece, binecuvântându-l. Conspiraţia ajunsese la împlinire. Fapta făţarnică cu care Absalom îşi încorona lucrarea de până aici urmărea nu numai să închidă ochii împăratului, ci să sporească încrederea poporului şi să-l împingă la răscoală împotriva împăratului ales de Dumnezeu. 74:18 Absalom a plecat la Hebron şi au mers cu el "două sute de oameni din Ierusalim, care fuseseră poftiţi... şi l-au însoţit în prostia lor, fără să ştie nimic". Oamenii aceştia au mers cu Absalom, fără să-şi dea seama că iubirea lor faţă de fiu avea să-i împingă la răscoală împotriva tatălui. Ajngând la Hebron, Absalom l-a chemat pe Ahitofel, unul dintre 74:19 sfetnicii lui David, un om vestit pentru iscusinţa lui, a cărui părere era socotită ca fiind atât de sigură ca şi a unui oracol. Ahitofel s-a unit cu conspiratorii, iar sprijinul dat de el lucrării lui Absalom a făcut ca izbânda să pară sigură, atrăgând sub steagul lui mulţi bărbaţi cu influenţă din toate părţile ţării. Când a sunat trâmbiţa pentru răscoală, iscoadele prinţului din tot cuprinsul ţării au răspândit vestea că Absalom s-a făcut împărat şi s-a strâns mult popor la el. 74:20 Între timp, vestea alarmantă a ajuns la Ierusalim, la împărat. David s-a trezit deodată, văzând că rebeliunea izbucneşte chiar lângă tronul lui. Fiul lui - pe care îl iubea şi în care-şi pusese încrederea - uneltise să-i ia coroana şi, fără îndoială, chiar şi viaţa. În faţa primejdiei ce-i stătea înainte, David s-a scuturat de apăsarea care zăcuse atâta timp asupra lui şi, în spiritul din tinereţe, s-a pregătit să întâmpine această groaznică situaţie. Absalom şi-a adunat oştirea la Hebron, la o depărtare de numai treizeci de kilometri. Rebelii aveau să sosească curând la porţile Ierusalimului. 74:21 Din palatul său, David şi-a privit capitala - "frumoasa înălţime, bucuria întregului pământ" cetatea Marelui Împărat" (Ps. 48,2). Se cutremura la gândul de a o expune la măcel şi nimicire. Să cheme oare în ajutorul său pe supuşii rămaşi credincioşi tronului său şi să facă o încercare de a păstra capitala? Să îngăduie ca Ierusalimul să fie inundat de sânge? El a luat hotărârea. Grozăviile războiului nu trebuia să cadă asupra cetăţii alese. Va părăsi Ierusalimul şi în felul acesta va pune la încercare credincioşia poporului său, dându-i prilej să i se alăture pentru a-i veni în ajutor. În criza aceasta mare, datoria lui faţă de Dumnezeu şi faţă de popor era să păstreze autoritatea cu care Cerul îl învestise. Rezultatul conflictului l-a lăsat în mâna lui Dumnezeu. 74:22 Cu smerenie şi întristare, David a ieşit pe poarta cetăţii Ierusalimului, alungat de pe tronul său, din palatul său şi de la chivotul lui Dumnezeu de revolta fiului său iubit. Poporul l-a urmat într-un şir lung, ca o tristă procesiune de înmormântare. Garda personală a lui David, cheretiţii, peletiţii şi şase sute de gatiţi, sub comanda lui Itai, îl însoţea pe împărat. Dar David, cu obişnuita lui lepădare de sine, nu putea consimţi ca aceşti străini, care veniseră să găsească adăpost la el, să fie implicaţi în necazurile lui. Şi-a arătat uimirea pentru faptul că ei erau gata de sacrificiu pentru el. Apoi împăratul i-a spus lui Itai din Gat: "Pentru ce să vii şi tu cu noi? Întoarce-te 74:23 şi rămâi cu împăratul, căci eşti străin şi ai fost surghiunit chiar din ţara ta. De ieri ai venit, şi azi să te fac să rătăceşti cu noi încoace şi încolo când nici eu nu ştiu unde să mă duc! Întoarce-te şi ia pe fraţii tăi cu tine. Domnul să Se poarte cu bunătate şi credincioşie!" 74:24 Itai a răspuns: "Viu este Domnul şi viu este domnul meu, împăratul, că în locul în care va fi domnul meu, împăratul, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi şi robul tău". Oamenii aceştia trecuseră de la păgânism la servirea Domnului şi acum îşi arătau cu nobleţe credincioşia faţă de Dumnezeu şi faţă de împărat. Cu inima plină de recunoştinţă, David a primit devotamentul lor faţă de cauza sa, care părea că se prăbuşeşte, şi au trecut cu toţii peste pârâul Chedron, pe drumul care duce în pustie. 74:25 Convoiul s-a oprit din nou. Se apropia o grupă de oameni îmbrăcaţi în veşminte sacre. "Ţadoc era şi el acolo, şi cu el toţi leviţii, ducând chivotul legământului lui Dumnezeu". Cei care mergeau cu David au socotit că acesta este un semn de bine. Prezenţa acestui simbol sfânt era pentru ei o garanţie că, în cele din urmă, vor avea izbândă şi vor birui. Aceasta putea să le inspire curaj celor care i se alăturau împăratului. Lipsa lui din Ierusalim urma să aducă groaza în rândurile susţinătorilor lui Absalom. 74:26 Văzând chivotul, inima lui David a tresăltat o clipă de bucurie şi nădejde. Dar în curând i-au venit în minte alte gânduri. În calitatea sa de cârmuitor pus peste moştenirea lui Dumnezeu, avea o mare răspundere. Ceea ce trebuia să stea la locul cel mai de frunte în mintea împăratului lui Israel erau gloria lui Dumnezeu şi interesul poporului, nu interesul său personal. Dumnezeu, care locuia între heruvimi, spusese despre Ierusalim: "Acesta este locul Meu de odihnă" (Ps. 132,14) şi, fără autoritate divină, nici preotul, nici împăratul nu aveau dreptul să îndepărteze de acolo simbolul prezenţei Lui. David mai ştia că inima şi viaţa lui trebuia să fie în armonie cu preceptele divine, căci altfel chivotul urma să fie mai mult un mijloc de înfrângere decât de izbândă. Păcatul lui cel mare îi stătea mereu înainte. El recunoştea în uneltirea aceasta o pedeapsă îndreptăţită de la Dumnezeu. Se trăsese sabia care nu avea să se mai îndepărteze de casa lui. El nu ştia care aveau să fie urmările luptei. Nu se cuvenea ca el să îndepărteze din capitala naţiunii sfintele statute care întrupau voinţa divinului ei Suveran, constituţia împărăţiei şi temelia propăşirii ei. 74:27 El i-a poruncit lui Ţadoc: "Du chivotul lui Dumnezeu înapoi, în cetate. Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi şi mă va face să văd chivotul şi locaşul Lui. Dar dacă va zice: 'Nu-Mi place de tine', iată-mă, să facă ce va crede cu mine". 74:28 David a adăugat: "Nu eşti tu văzător?" - un om rânduit de Dumnezeu să-l înveţe pe popor. "Întoarce-te în pace în cetate, cu fiul tău Ahimaaţ, şi cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii ai voştri. Vedeţi, voi aştepta în câmpiile pustiei, până ce-mi vor veni veşti din partea voastră". Preoţii puteau să-i facă servicii bune în cetate, aflând mişcările şi planurile rebelilor şi făcându-le cunoscut în taină împăratului, prin fiii lor Ahimaaţ şi Ionatan. 74:29 Pe când preoţii plecau înapoi spre Ierusalim, o negură şi mai deasă a căzut asupra mulţimii care se îndepărta. Împăratul era un fugar, ei înşişi lepădaţi, părăsiţi chiar şi de chivotul lui Dumnezeu; viitorul era întunecat de groază şi prevestiri sumbre. "David a suit dealul măslinilor. Suia plângând şi cu capul acoperit, şi mergea cu picioarele goale; şi toţi cei ce erau cu el şi-au acoperit capul şi suiau plângând. Au venit şi au spus lui David: 'Ahitofel este împreună cu Absalom printre uneltitori'". Din nou David a fost constrâns să vadă în aceste nenorociri urmările păcatului său. Trădarea lui Ahitofel, cel mai capabil şi mai abil dintre conducătorii politici, pornea din răzbunare pentru ruşinea făcută familiei prin dezonorarea Bat-Şebei, nepoata lui. 74:30 "Şi David a zis: 'Doamne, nimiceşte sfaturile lui Ahitofel!'" Ajungând pe vârful muntelui, împăratul s-a plecat în rugăciune, aruncând înaintea lui Dumnezeu povara sufletului său şi cerând cu smerenie harul divin. Rugăciunea părea că a fost ascultată imediat. Huşai, architul, un sfetnic înţelept şi capabil, care se dovedise un prieten credincios al lui David, a venit la el cu hainele sfâşiate şi cu ţărână presărată pe cap, ca să-şi unească soarta cu soarta împăratului detronat şi fugar. David a văzut, ca printr-o iluminare divină, că omul acesta credincios şi neprefăcut era cel mai chemat să slujească interesele împăratului în consiliile capitalei. La cererea lui David, Huşai s-a întors la Ierusalim pentru a-şi oferi serviciile lui Absalom şi pentru a nimici sfaturile viclene ale lui Ahitofel. 74:31 Având această rază de lumină în întuneric, împăratul şi însoţitorii lui şi-au urmat calea, coborând pe panta de răsărit a Muntelui Măslinilor, printr-un pustiu stâncos şi nelocuit, prin locuri grele şi pe cărări pietroase şi prăpăstioase, către Iordan. "David ajunsese până la Bahurim. Şi acolo a ieşit un om din familia şi din casa lui Saul, numit Şimei, fiul lui Ghera. El înainta blestemând şi aruncând cu pietre după David şi după toţi slujitorii împăratului David, în timp ce tot poporul şi toţi vitejii stăteau la dreapta şi la stânga împăratului. Şimei vorbea astfel când blestema: 'Du-te, du-te om al sângelui, om rău! Domnul face să cadă asupra ta pedeapsa pentru tot sângele casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ai luat, şi Domnul a dat împărăţia în mâna fiului tău Absalom; şi iată-te nenorocit, căci eşti un om al sângelui!"' 74:32 În zilele când lui David îi mergea bine, Şimei nu arătase prin cuvânt sau fapte că nu ar fi un supus sincer. Dar, în clipele de nenorocire ale împăratului, acest beniamit şi-a dat pe faţă adevăratul său caracter. El îl onorase pe David cât fusese pe tron, dar acum, când era năpăstuit, îl blestema. Josnic şi egoist, îi socotea şi pe alţii ca având acelaşi caracter ca al lui şi, mânat de Satana, îşi vărsa mânia peste capul celui mustrat de Dumnezeu. Spiritul care îndeamnă pe cineva să se bucure de amărăciunea altuia, să râdă de el şi să-l necăjească în împrejurări ca acelea, este spiritul lui Satana. 74:33 Învinuirile aduse de Şimei lui David erau cu totul neadevărate - o vorbire de rău neîntemeiată şi plină de răutate. David nu fusese vinovat de nici un rău faţă de Saul sau de casa lui. Atunci când Saul fusese în totul în mâinile lui şi ar fi putut să-l ucidă, el n-a făcut decât să-i taie pulpana hainei şi îşi făcea mustrări chiar pentru faptul că arătase lipsa aceasta de respect faţă de unsul Domnului. Existau dovezi izbitoare cu privire la respectul sfânt pe care David îl avea faţă de viaţa omenească, chiar atunci când era urmărit ca un animal de pradă. Într-o zi, pe când era în peştera Adulam, gândurile i s-au îndreptat spre libertatea netulburată a copilăriei lui şi fugarul a spus: "Cine-mi va da să beau apă din fântâna de la poarta Betleemului?" (2 Sam. 23,13-17). Betleemul era pe vremea aceea în mâna filistenilor; dar trei dintre vitejii lui David au trecut prin tabăra filistenilor şi i-au adus stăpânului lor apă de la Betleem. David n-a putut să bea. "Departe de mine", a 74:34 spus el, "să beau sângele oamenilor acestora care s-au dus cu primejdia vieţii lor". Şi, cu respect, au turnat apa aceasta, ca pe o jertfă adusă lui Dumnezeu. David fusese războinic; o mare parte din viaţa lui fusese petrecută în mijlocul scenelor de violenţă; dar dintre toţi cei care au avut de trecut prin împrejurări de felul acesta, puţini, de fapt, au fost atât de puţin atinşi de influenţa de înăsprire şi stricare a principiilor ca David. 74:35 Nepotul lui David, Abişai, unul dintre cei mai viteji conducători ai oştirii lui, n-a mai putut suferi cuvintele insultătoare ale lui Şimei. "Pentru ce", a strigat el, "blastămă acest câine mort pe domnul meu împăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul". Dar împăratul l-a oprit. "Iată", a zis el, "că fiul meu, care a ieşit din trupul meu, vrea să-mi ia viaţa, cu cât mai mult beniamitul acesta! Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a zis. Poate că Domnul Se va uita la necazul meu şi-mi va face bine în locul blestemelor de azi". 74:36 Conştiinţa îi spunea lui David adevăruri dureroase şi umilitoare. În timp ce supuşii lui credincioşi se mirau de această răsturnare subită a soartei, pentru împărat nu era o taină. Deseori avusese presimţirea că va veni un timp ca acesta. Pentru el fusese de mirare că Dumnezeu a avut atât de multă îndelungă răbdare faţă de păcatele sale şi că amânase atât de mult răsplata cuvenită. Iar acum, în fuga lui tristă şi grăbită, cu picioarele goale, îmbrăcat în sac în locul hainelor împărăteşti, când vaietele celor ce-l urmau trezeau ecoul munţilor şi când gândea la scumpa lui capitală - locul ce fusese scena păcatului său - el îşi amintea de bunătatea şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu şi nu era chiar fără nădejde. Simţea că Domnul totuşi va lucra cu milă faţă de el. 74:37 Mulţi răufăcători şi-au scuzat păcatele, arătând greşelile lui David; dar cât de puţini sunt aceia care au dat pe faţă o pocăinţă şi o umilinţă ca ale lui David! Cât de puţini ar fi suportat mustrarea şi răsplata cu răbdarea şi tăria pe care le-a arătat el! El îşi mărturisise păcatul şi, timp de ani de zile, căutase să-şi facă datoria ca un serv credincios al lui Dumnezeu; lucrase la dezvoltarea împărăţiei sale şi, sub conducerea lui, aceasta ajunsese la o putere şi prosperitate pe care nu le atinsese mai înainte. Adunase tezaure bogate de materiale pentru zidirea Casei Domnului; şi acum, trebuia să se spulbere toată osteneala vieţii lui? Trebuia ca roadele anilor de muncă devotată, străduinţele geniului, evlaviei şi cârmuirii înţelepte să treacă în mâinile fiului său trădător şi dezordonat, care nu lua în consideraţie nici onoarea lui Dumnezeu, nici bunăstarea lui Israel? 74:38 Cât de natural ar fi fost ca David să cârtească împotriva lui Dumnezeu în marea lui durere! 74:39 Dar el vedea că rădăcina necazurilor lui este în propriul său păcat. Cuvintele proorocului Mica redau spiritul care stăpânea inima lui David. "Chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este lumina mea! Voi suferi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui - până ce El îmi va apăra pricina şi îmi va face dreptate" (Mica 7,8.9). Şi Domnul nu l-a părăsit pe David. Cap. acesta din experienţa lui, când, fiind insultat şi lovit cu cruzime, a dovedit că este umil, neegoist, plin de lepădare de sine şi supus, este unul dintre cele mai frumoase din întreaga lui viaţă. Cu adevărat, niciodată n-a fost cârmuitorul lui Israel mai mare înaintea Cerului ca în vremea aceasta de cea mai profundă manifestare vizibilă de umilinţă. 74:40 Dacă Dumnezeu ar fi îngăduit ca David să rămână nemustrat pentru păcatul lui şi, cu toate că se abătuse de la poruncile divine, să rămână în pace şi prosperitate pe tronul lui, scepticii şi necredincioşii ar fi putut avea o scuză şi ar fi putut să citeze viaţa lui David ca un reproş pentru religia Bibliei. Dar, îngăduind ca David să treacă prin cele prin care a trecut, Domnul arată că nu poate să îndreptăţească păcatul. Iar istoria vieţii lui David ne face în stare să vedem scopul deosebit pe care îl are în vedere Dumnezeu când Se ocupă de păcat; ea ne face în stare să urmărim, chiar prin pedepsele cele mai grele, realizarea planurilor Lui de har şi de bunătate. El l-a trecut pe David pe sub toiag, dar nu l-a nimicit; cuptorul este pentru curăţire, nu pentru nimicire. Domnul zice: "Dacă vor călca orânduirile Mele şi nu vor păzi poruncile Mele, atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri; dar nu-Mi voi depărta deloc bunătatea de la ei, şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună" (Ps. 89,31-33). 74:41 Curând după plecarea lui David, Absalom a intrat în Ierusalim cu oştirea lui şi, fără luptă, a ocupat cetăţuia lui Israel. Huşai a fost printre primii care l-au salutat pe noul monarh încoronat, iar prinţul a fost surprins şi mulţumit de această ofertă de slujire din partea vechiului prieten şi sfetnic al tatălui său. Absalom se simţea sigur de succes. Până aici uneltirile lui izbutiseră şi, doritor să-şi întărească domnia şi să câştige încrederea naţiunii, el l-a primit pe Huşai la curtea lui. 74:42 Absalom era înconjurat acum de o mare mulţime, care era însă compusă din oameni nedeprinşi cu războiul. Până aici nu 74:43 fuseseră puşi să lupte. Ahitofel ştia bine că situaţia lui David era departe de a fi deznădăjduită. O mare parte din popor îi era încă credincioasă; era înconjurat de ostaşi încercaţi care erau credincioşi împăratului, iar oastea era comandată de generali iscusiţi. Ahitofel ştia că, după prima izbucnire de entuziasm în favoarea noului împărat, va veni o reacţie. Dacă răscoala dădea greş, Absalom ar fi putut să se împace cu tatăl său; atunci Ahitofel, ca sfetnic principal, ar fi fost socotit ca fiind primul vinovat de rebeliune; asupra lui urma să cadă pedeapsa cea mai grea. Pentru ca să-l împiedice pe Absalom să renunţe, Ahitofel l-a sfătuit să facă un lucru care, în ochii mulţimii, ar fi făcut împăcarea imposibilă. Cu iscusinţă satanică, acest bărbat de stat, viclean şi imoral, l-a îndemnat pe Absalom să adauge crima incestului la aceea a rebeliunii. În văzul întregului Israel, trebuia să intre la ţiitoarele tatălui său, potrivit cu obiceiul naţiunilor orientale, declarând în felul acesta că a urmat la tronul tatălui său. Iar Absalom a împlinit ticălosul lui plan. Astfel s-a realizat Cuvântul lui Dumnezeu, rostit faţă de David prin gura profetului: "Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta şi voi lua sub ochii tăi pe nevestele tale şi le voi da altuia... Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucrul acesta în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui" (2 Sam. 12,11.12). Nu se poate spune că Dumnezeu a dat îndemnul pentru aceste fapte nelegiuite; dar, din cauza păcatului lui David, El nu Şi-a mai folosit puterea pentru a le opri. 74:44 Ahitofel era preţuit foarte mult pentru înţelepciunea lui, dar era lipsit de lumina care vine de la Dumnezeu. "Începutul înţelepciunii este frica de Domnul" (Prov. 9,10) şi pe aceasta Ahitofel nu o avea, căci altfel nu ar fi ajuns să-şi asigure succesul trădării prin incest. Oamenii cu inima stricată uneltesc nelegiuiri, ca şi cum n-ar fi o Providenţă atotcârmuitoare care să le strice planurile; dar "Cel ce şede în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei" (Ps. 2,4). Domnul zice: "Pentru că n-au iubit sfaturile Mele, şi au nesocotit toate mustrările Mele; de aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor şi se vor sătura cu sfaturile lor. Căci împotrivirea proştilor îi ucide, şi liniştea nebunilor îi pierde" (Prov. 1,30-32). 74:45 După ce izbutise în uneltirea de a-şi asigura apărarea, 74:46 Ahitofel a stăruit de Absalom să se pornească la o acţiune rapidă împotriva lui David. "Lasă-mă să aleg douăsprezece mii de oameni! Mă voi scula, şi voi urmări pe David chiar în noaptea aceasta", a zis el. "Îl voi lua pe neaşteptate, când va fi obosit şi va avea mâinile slăbite, îl voi înspăimânta şi tot poporul care este cu el va fugi. Voi lovi numai pe împărat, şi voi aduce înapoi la tine pe tot poporul". Planul acesta a fost găsit bun de sfetnicii împăratului. Dacă ar fi fost urmat, David ar fi fost ucis fără îndoială, afară de cazul că Domnul ar fi intervenit să-l scape. Dar lucrurile erau conduse de o înţelepciune mai mare decât a vestitului Ahitofel. Domnul hotărâse să nimicească planul lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea peste Absalom. 74:47 Huşai nu fusese chemat la consfătuire şi nici el nu voise să meargă nechemat, pentru ca nu cumva să dea de bănuit că ar vrea să spioneze; dar, după terminarea adunării, Absalom, care preţuia foarte mult puterea de judecată a sfetnicului tatălui său, i-a spus şi lui de planul lui Ahitofel. Huşai a văzut că, dacă s-ar fi urmat planul propus, David ar fi fost pierdut. Şi a zis: "De data aceasta, sfatul pe care ţi l-a dat Ahitofel nu este bun". Şi a adăugat: "Tu cunoşti vitejia tatălui tău şi a oamenilor lui; sunt înfuriaţi ca o ursoaică de pe câmp, căreia i s-au luat puii. Tatăl tău este un om de război şi nu va petrece noaptea cu poporul; iată, acum stă ascuns în vreo groapă sau în vreun alt loc!" El a susţinut că, dacă oştile lui Absalom l-ar urmări pe David, nu ar pune mâna pe împărat; şi, dacă ar suferi vreo înfrângere, aceasta ar duce la descurajare şi s-ar produce mult rău pentru cauza lui Absalom. "Căci", continuă el, "tot Israelul ştie că tatăl tău este un viteaz şi că are nişte viteji cu el". A propus un plan ademenitor pentru o fire egoistă şi încrezută, doritoare de desfăşurări falnice de putere: "Sfatul meu este dar ca tot Israelul să se strângă la tine, de la Dan până la Beer-Şeba, o mulţime ca nisipul de pe marginea mării. Şi tu însuţi să mergi la luptă. Dacă vom ajunge la el în vreun loc unde l-am găsi, vom cădea peste el cum cade roua pe pământ; şi nu va scăpa nici unul, nici el, nici vreunul din oamenii care sunt cu el. Dacă va fugi într-o cetate, tot Israelul va aduce funii la cetatea aceasta şi o vom trage în pârâu, până când nu va mai rămâne nici o piatră în ea". 74:48 Absalom şi toţi oamenii lui Israel au zis: "Sfatul lui Huşai, architul, este mai bun decât sfatul lui Ahitofel". Dar era cineva acolo care n-a fost înşelat - cineva care a văzut lămurit urmările greşelii fatale pe care o făcea Absalom. Ahitofel şi-a dat seama că răsculaţii sunt pierduţi. Şi mai ştia că, oricare ar fi fost soarta prinţului, nu era nici o speranţă pentru sfetnicul care îl îndemnase la crimele cele mai mari. Ahitofel îl încurajase pe Absalom la revoltă. Îl sfătuise să facă cea mai nelegiuită faptă pentru dezonoarea tatălui său; dăduse sfatul să fie ucis David şi făcuse planul executării acestui sfat; tăiase şi cea mai slabă posibilitate de împăcare cu împăratul; iar acum, un altul era preţuit mai mult decât el, şi chiar de Absalom. 74:49 Gelos, mânios şi disperat, Ahitofel "a plecat acasă în cetatea lui. Şi-a pus casa în rânduială, s-a spânzurat şi a murit". Iată sfârşitul înţelepciunii unui om care, cu toate darurile pe care le avea, nu a făcut din Dumnezeu sfetnicul lui. Satana îi amăgeşte pe oameni cu făgăduinţe ademenitoare, dar la sfârşit oricine va vedea că "plata păcatului este moartea" (Rom. 6,23). 74:50 Huşai, nefiind sigur că planul său va fi urmat de împăratul nestatornic, n-a pierdut timpul, ci l-a înştiinţat pe David să treacă fără întârziere dincolo de Iordan. Huşai le-a trimis o solie preoţilor, care aveau să o trimită prin fiii lor: "Ahitofel a dat cutare şi cutare sfat lui Absalom şi bătrânilor lui Israel, şi eu i-am sfătuit cutare şi cutare lucru. Acum, nu sta noaptea în câmpiile pustiei, ci du-te mai departe, ca nu cumva împăratul şi tot poporul care este cu el să fie în primejdie să piară". 74:51 Tinerii au fost bănuiţi şi urmăriţi, dar au izbutit să-şi îndeplinească sarcina primejdioasă. David, istovit din pricina oboselii şi a durerii, după această primă zi de fugă, a primit înştiinţarea că trebuie să treacă Iordanul în noaptea aceea, deoarece fiul lui căuta să-i ia viaţa. 74:52 Care erau sentimentele tatălui şi împăratului, atât de crud frământat în primejdia aceasta îngrozitoare? Viteazul, omul războinic, împăratul al cărui cuvânt era lege, trădat de fiul său pe care-l iubise, pe care îl lăsase să-şi împlinească poftele şi în care se încrezuse în mod neînţelept, tratat rău şi părăsit de supuşii obligaţi faţă de el prin cele mai puternice legături de onoare şi credinţă! În ce cuvinte şi-a revărsat sentimentele inimii sale? În timpul celei mai grele încercări, inima lui s-a sprijinit pe Dumnezeu şi a cântat: 74:53 "Doamne, ce mulţi sunt vrăjmaşii mei! 74:54 Ce mulţime se scoală împotriva mea! 74:55 Cât de mulţi zic despre mine: 74:56 'Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!' 74:57 Dar, Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, 74:58 Tu eşti slava mea şi Tu îmi înalţi capul! 74:59 Eu strig cu glasul meu către Domnul, 74:60 Şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt. 74:61 Mă culc, adorm, 74:62 Şi mă deştept iarăşi, căci Domnul este sprijinul meu. 74:63 Nu mă tem de zecile de mii de popoare, 74:64 Care mă împresoară din toate părţile... 74:65 La Domnul este scăparea: 74:66 Binecuvântarea Ta să fie 74:67 Peste poporul Tău" (Ps. 3,1-8). 74:68 David şi toţi ai lui - luptători de stat, bătrâni şi tineri, femei şi copii - au trecut în puterea nopţii apele adânci şi repezi ale Iordanului. "Când se lumina de ziuă, nu rămăsese nici unul care să nu fi trecut Iordanul". David şi oştile lui s-au retras la Mahanaim, care fusese reşedinţa regală a lui Iş-Boşet. Aceasta era o cetate puternică, întărită, înconjurată de un ţinut muntos potrivit pentru retragere în caz de război. ţinutul era bine aprovizionat, iar oamenii erau susţinători ai cauzei lui David. Aici s-au adunat mulţi dintre cei ce erau de partea lui, iar şefii bogaţi de familii au adus ca dar provizii îmbelşugate, pe lângă alte lucruri trebuincioase. 74:69 Sfatul lui Huşai şi-a atins scopul, dându-i lui David prilejul de a scăpa; dar prinţul grăbit şi năvalnic nu mai putea fi reţinut şi a plecat de grabă în urmărirea tatălui său. "Absalom a trecut Iordanul însoţit de toţi bărbaţii lui Israel". Absalom l-a pus în fruntea oştirii pe Amasa, fiul sorei lui David, Abigal. Oastea lui era numeroasă, dar nu disciplinată, şi nu era pregătită bine ca să facă faţă întâlnirii cu ostaşii experimentaţi ai tatălui său. 74:70 David şi-a împărţit trupele în trei, sub comanda lui Ioab, a lui Abişai şi a lui Gat. Avusese de gând să conducă el însuşi oştirea în luptă; dar poporul s-a ridicat hotărât împotriva acestui plan, de asemenea ofiţerii şi sfetnicii. "Să nu ieşi!" i-au zis ei, "căci dacă vom lua-o noi la fugă, luarea aminte nu se va îndrepta asupra noastră; şi când vom cădea jumătate din noi, 74:71 nu vor lua seama la noi; dar tu eşti ca zece mii dintre noi, şi acum este bine să ne vii în ajutor din cetate" (2 Sam. 18,3.4). 74:72 De pe zidurile cetăţii se vedeau bine şirurile lungi ale oştirii rebelilor. Uzurpatorul era însoţit de o mare oştire, în comparaţie cu oştirea lui David care părea numai o mică grupă. Dar când a privit la forţele vrăjmaşe, primul gând din mintea împăratului nu a fost nici la coroană, nici la împărăţie, nici la propria lui viaţă, care depindea de felul cum se va da lupta. Inima tatălui era plină de iubire şi milă pentru fiul său răsculat. În timp ce oştirea ieşea în rânduri pe porţile cetăţii, David îi încuraja pe ostaşii săi credincioşi, îndemnându-i să înainteze cu încrederea că Dumnezeul lui Israel le va da biruinţa. Dar nici măcar în împrejurarea aceasta nu a fost în stare să-şi ascundă iubirea pe care o avea faţă de Absalom. Când Ioab, conducând prima coloană, a trecut prin faţa împăratului, biruitorul din zeci de lupte şi-a plecat mândrul său cap, ca să asculte ultimul îndemn din partea monarhului care îi spuse cu emoţie în glas: "Pentru dragostea pe care o aveţi faţă de mine, purtaţi-vă blând cu tânărul Absalom!". Şi Abişai şi Itai au primit aceeaşi însărcinare: "Pentru dragostea pe care o aveţi faţă de mine, purtaţi-vă blând cu tânărul Absalom!". Dar purtarea de grijă a împăratului, care arăta că pentru el fiul era mai scump decât împărăţia, mai scump decât supuşii credincioşi faţă de tronul lui, n-a făcut decât să sporească indignarea soldaţilor faţă de fiul acela pervers. 74:73 Locul unde s-a dat lupta a fost o pădure din apropierea Iordanului, în care marea oştire a lui Absalom era în dezavantaj. Trupele acestea nedisciplinate s-au încurcat prin desişurile şi mlaştinile pădurii şi n-au mai putut fi conduse. "Şi poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David, şi a fost o mare înfrângere în ziua aceea, ca douăzeci de mii de oameni". Absalom, văzând că ziua fusese pierdută, s-a întors să fugă, dar i s-a prins capul între ramurile încurcate ale unui copac mare; măgarul a fugit de sub el şi l-a lăsat să atârne fără speranţa de a scăpa, pradă vrăjmaşilor lui. În împrejurările acestea, a fost găsit de un ostaş care, de teama de a nu ajunge să-i fie neplăcut împăratului, l-a cruţat pe Absalom, dar i-a raportat lui Ioab ce văzuse. Ioab nu s-a simţit împiedicat de vreun scrupul. El fusese prieten cu Absalom şi mijlocise de două ori împăcarea lui cu David, dar încrederea aceasta fusese trădată în mod ruşinos. Dacă Absalom nu ar fi beneficiat de avantajele datorate mijlocirii lui Ioab, răscoala aceasta, cu toate grozăviile ei, nu ar fi avut loc. Acum stătea în puterea lui Ioab 74:74 ca, dintr-o lovitură să-l nimicească pe promotorul tuturor acestor rele. "Şi a luat trei săgeţi în mână şi le-a înfipt în inima lui Absalom... Au luat pe Absalom, l-au aruncat într-o groapă mare din mijlocul pădurii şi au pus peste el o grămadă foarte mare de pietre." 74:75 Astfel au pierit instigatorii răscoalei din Israel. Ahitofel a murit de propria sa mână. Prinţul Absalom, a cărui frumuseţe fusese mândria lui Israel, a fost răpus în floarea tinereţii, trupul lui mort aruncat într-o groapă şi acoperit cu o grămadă de pietre, ca semn de ocară veşnică. În cursul vieţii sale, Absalom îşi înălţase un monument scump în valea împăratului, dar unicul semn care arăta mormântul lui era acea grămadă de pietre din pustie. 74:76 Capul rebeliunii fiind ucis, Ioab şi-a anunţat prin sunet de trâmbiţă oştirea, să nu-i mai urmărească pe fugari, şi s-au trimis îndată soli, ca să ducă veşti împăratului. 74:77 Străjerul care era pe zidul cetăţii, privind către câmpul de bătălie, a descoperit un om care alerga. Curând a fost văzut încă unul. Când cel dintâi s-a apropiat, străjerul i-a spus împăratului, care aştepta lângă poartă: "Alergătura celui dintâi pare că e a lui Ahimaaţ, fiul lui ţadoc". Şi împăratul a zis: "Este un om de bine, şi aduce veşti bune". Ahimaaţ a strigat şi a zis împăratului: "Este bine de tot!" S-a închinat înaintea împăratului cu faţa la pământ şi a zis: "Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care a dat în mâinile noastre pe cei ce ridicau mâna împotriva domnului nostru împăratul". La întrebarea îngrijorată a împăratului: "Tânărul Absalom este bine, sănătos?", Ahimaaţ a dat un răspuns nelămurit. 74:78 Al doilea sol a venit strigând: "Să afle domnul meu, împăratul, vestea cea bună! Astăzi Domnul ţi-a făcut dreptate, scăpându-te din mâna tuturor celor ce se ridicau împotriva ta". Din nou s-a auzit din gura împăratului întrebarea care-l frământa: "Tânărul Absalom este bine, sănătos?" Nefiind în stare să ascundă vestea cea rea, solul a răspuns: "Ca tânărul acesta să fie vrăjmaşii domnului meu, împăratul, şi toţi cei ce se ridică împotriva ta, ca să-ţi facă rău!" Era de ajuns. David nu a mai întrebat nimic, ci, cu capul plecat, "s-a suit în odaia de sus a porţii şi a plâns. Pe când mergea, zicea: 'Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu, Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu'". 74:79 Înapoindu-se de pe câmpul de luptă, oştile biruitoare se apropiau de cetate, iar strigătele lor de biruinţă răsunau prin văile dintre dealuri. Dar, trecând de poarta cetăţii, strigătele lor amuţeau, steagurile lor se plecau şi mergeau cu privirea plecată, asemănându-se mai mult cu unii care fuseseră înfrânţi, şi nu cu nişte biruitori. Împăratul nu-i aştepta ca să le spună bun venit, iar din odaia de deasupra porţii se auzea strigătul jalnic: "Fiul meu, Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!" "Şi, în ziua aceea, biruinţa s-a prefăcut în jale pentru tot poporul, căci în ziua aceea poporul auzea zicându-se: 'Împăratul este mâhnit din pricina fiului său'. În aceeaşi zi, poporul a intrat pe furiş, ca nişte oameni ruşinaţi că au fugit din luptă". 74:80 Ioab a fost copleşit de indignare. Dumnezeu le dăduse pricină de triumf şi de voie bună; cea mai mare răscoală care fusese cunoscută vreodată în Israel fusese înfrântă; şi totuşi, biruinţa aceasta s-a transformat în jale pentru acela a cărui crimă costase viaţa a mii de viteji. Căpetenia aceasta aspră şi necioplită a dat buzna înaintea împăratului şi i-a spus fără sfială: "Tu acoperi azi de ruşine faţa tuturor slujitorilor tăi care au scăpat azi viaţa ta, a fiilor tăi şi a fetelor tale... Tu iubeşti pe cei ce te urăsc şi urăşti pe cei ce te iubesc, căci arăţi azi că pentru tine nu sunt nici căpetenii, nici slujitori; şi văd acum că dacă ar trăi Absalom şi noi toţi am fi murit în ziua aceasta, lucrul acesta ţi-ar fi plăcut. Scoală-te dar, ieşi şi vorbeşte după inima slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul că, dacă nu ieşi să te arăţi, nu va rămâne un om cu tine în noaptea aceasta; şi aceasta va fi o nenorocire mai mare pentru tine decât toate nenorocirile care ţi s-au întâmplat din tinereţe până acum". 74:81 Oricât de tăioasă şi crudă a fost mustrarea pentru împăratul lovit în inimă, David nu s-a supărat. Văzând că generalul său are dreptate, a coborât la poartă şi, prin cuvinte de încurajare şi laudă, i-a salutat pe bravii săi ostaşi în timp ce defilau prin faţa lui. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: