73:5 Înainte de a se termina războiul cu amoniţii, David, lăsând comanda armatei în seama lui Ioab, s-a întors la Ierusalim. Sirienii se supuseseră deja lui Israel, iar înfrângerea deplină a amoniţilor părea sigură. David era înconjurat de roadele victoriei şi de onorurile cârmuirii lui capabile şi înţelepte. Tocmai acum, când se afla în momente de relaxare şi neveghere, ispititorul a folosit ocazia pentru a-i ocupa mintea. Faptul că Dumnezeu Şi-l apropiase pe David atât de mult şi dovedise atâta îndurare faţă de el ar fi trebuit să fie cel mai puternic îndemn pentru a-şi păstra caracterul neîntinat. Dar când, în momente de răgaz şi siguranţă personală, a întrerupt legătura cu Dumnezeu, David a cedat în faţa lui Satana şi a adus asupra sufletului său pata vinovăţiei. Tocmai el, conducătorul naţiunii, rânduit de Cer, ales de Dumnezeu pentru a aplica Legea Sa, a nesocotit preceptele ei. El, care ar fi trebuit să fie groaza făcătorilor de rele, le-a întărit mâna prin propriile sale fapte.