English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian / Ellen White / Web / Patriarhi şi profeţi

Adventist

Romanian

Printable ModePrintable Mode

Patriarhi şi profeţi, 73


73:1 Cap. 71 - Păcatul şi pocăinţa lui David

73:2 Biblia are puţine cuvinte de spus pentru a-i lăuda pe oameni. Puţin spaţiu se ia pentru a povesti chiar virtuţile celor mai buni oameni care au trăit vreodată. Tăcerea aceasta nu este fără un scop anume şi nu este lipsită de învăţătură. Toate însuşirile bune pe care le au oamenii sunt darul lui Dumnezeu; faptele lor bune sunt săvârşite prin harul lui Dumnezeu, prin Domnul Hristos. Întrucât Îi datorează totul lui Dumnezeu, slava pentru tot ce sunt sau fac Îi aparţine Lui; ei sunt instrumente în mâna Lui. Mai mult decât atât - aşa după cum ne învaţă toate lecţiile din Biblie - este primejdios a-i lăuda sau a-i înălţa pe oameni; căci, dacă cineva ajunge să creadă că nu mai depinde în totul de Dumnezeu, ci dimpotrivă se încrede în propria sa putere, este lucru sigur că el va cădea. Omul se luptă cu vrăjmaşi mai puternici decât este el. "Căci noi nu avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti" (Ef. 6,12). Este cu neputinţă ca noi, prin propria noastră putere, să ducem lupta; şi tot ce abate mintea de la Dumnezeu, tot ce duce la înălţare de sine sau încredere în sine pregăteşte în chip sigur calea pentru înfrângere. Cuvântul Scripturii imprimă în inima oamenilor lipsă de încredere în puterea omenească şi încurajează încrederea în puterea divină.

73:3 Spiritul de încredere în sine şi de încăpăţânare a pregătit calea pentru căderea lui David. Lăudăroşia vieţii şi viclenele ispite ale puterii şi ale traiului luxos nu au rămas fără influenţă asupra lui. Legătura cu naţiunile învecinate a exercitat, de asemenea, o influenţă spre rău. Potrivit practicilor care domneau printre domnitorii din Răsărit, abateri ce nu erau îngăduite la supuşi rămâneau nepedepsite dacă erau săvârşite de conducători. Monarhul nu avea obligaţia de a exercita aceeaşi stăpânire de sine ca supuşii săi. Toate acestea urmăreau să slăbească simţământul lui David cu privire la gravitatea nespus de mare a păcatului. Şi, în loc să se sprijinească în umilinţă pe puterea lui Dumnezeu, el a început să se încreadă în propria sa înţelepciune şi putere. Din momentul în care Satana izbuteşte să despartă sufletul de

73:4 Dumnezeu, unicul Izvor al puterii, el încearcă să trezească dorinţele nesfinte ale naturii fireşti a omului. Lucrarea vrăjmaşului nu se face pe neaşteptate; la început, nu este bruscă, nici bătătoare la ochi, ci este o tainică subminare a citadelei principiului. Începe în lucruri care par a fi mărunte - neglijenţa de a fi sincer cu Dumnezeu şi de a te sprijini în totul numai pe El, dispoziţia de a urma obiceiurile şi practicile lumii.

73:5 Înainte de a se termina războiul cu amoniţii, David, lăsând comanda armatei în seama lui Ioab, s-a întors la Ierusalim. Sirienii se supuseseră deja lui Israel, iar înfrângerea deplină a amoniţilor părea sigură. David era înconjurat de roadele victoriei şi de onorurile cârmuirii lui capabile şi înţelepte. Tocmai acum, când se afla în momente de relaxare şi neveghere, ispititorul a folosit ocazia pentru a-i ocupa mintea. Faptul că Dumnezeu Şi-l apropiase pe David atât de mult şi dovedise atâta îndurare faţă de el ar fi trebuit să fie cel mai puternic îndemn pentru a-şi păstra caracterul neîntinat. Dar când, în momente de răgaz şi siguranţă personală, a întrerupt legătura cu Dumnezeu, David a cedat în faţa lui Satana şi a adus asupra sufletului său pata vinovăţiei. Tocmai el, conducătorul naţiunii, rânduit de Cer, ales de Dumnezeu pentru a aplica Legea Sa, a nesocotit preceptele ei. El, care ar fi trebuit să fie groaza făcătorilor de rele, le-a întărit mâna prin propriile sale fapte.

73:6 În mijlocul primejdiilor vieţii de mai înainte, în conştientă curăţie de inimă, David a putut să încredinţeze cazul său în mâna lui Dumnezeu. Domnul l-a călăuzit în siguranţă peste nenumăratele curse întinse înaintea lui. Dar acum, vinovat şi nepocăit, n-a cerut ajutor şi îndrumare din partea Cerului şi a căutat să iasă singur din primejdiile pe care le adusese păcatul. Bat-Şeba, a cărei fatală frumuseţe se dovedise o cursă pentru împărat, era soţia lui Urie hetitul, unul dintre cei mai viteji şi conştiincioşi ofiţeri. Nimeni nu putea să prevadă care vor fi urmările descoperirii crimei. Legea lui Dumnezeu decreta moarte pentru vinovatul de adulter, iar soldatul cu spirit mândru, jignit atât de greu, s-ar fi putut răzbuna omorându-l pe împărat sau provocând naţiunea la revoltă.

73:7 Orice sforţare pe care a făcut-o David pentru a-şi ascunde vina s-a dovedit zadarnică. El se predase puterii lui Satana; primejdia îl înconjura, înaintea lui stătea dezonoarea, mai grozavă

73:8 decât moartea. Nu era decât o singură cale de scăpare şi, în disperarea lui, a fost împins să adauge omorul la adulter. Acela care uneltise nimicirea lui Saul căuta să-l ducă şi pe David la pierzare. Cu toate că ispitele erau de alt soi, se asemănau în aceea că duceau la nerespectarea Legii lui Dumnezeu. David şi-a făcut socoteala că, dacă Urie ar fi ucis de mâna vrăjmaşilor în luptă, vinovăţia morţii lui n-ar fi putut fi pusă în seama sa. Bat-Şeba ar fi fost liberă să devină soţia lui David, bănuiala ar fi putut fi înlăturată şi onoarea împăratului avea să fie păstrată.

73:9 Urie a fost făcut purtătorul propriei sale sentinţe de moarte. Prin el i-a fost trimisă lui Ioab o scrisoare cu porunca împăratului: "Puneţi pe Urie în locul cel mai greu al luptei şi trageţi-vă înapoi de la el, ca să fie lovit şi să moară" (2 Sam. 11,12). Ioab, vinovat de ucidere cu premeditare, nu a pregetat să asculte instrucţiunile împăratului şi Urie a murit de sabia copiilor lui Amon.

73:10 Până în acest moment, raportul vieţii lui David, ca împărat, fusese aşa cum puţini monarhi au ajuns să aibă. Despre el stă scris: "Făcea judecată şi dreptate la tot poporul" (2 Sam. 8,15). Cinstea lui câştigase încrederea şi credincioşia întregului popor. Dar când s-a îndepărtat de Dumnezeu şi s-a lăsat pradă celui rău, a devenit pe moment sluga lui Satana; cu toate acestea, el încă mai deţinea poziţia şi autoritatea pe care i le dăduse Dumnezeu. De aceea, ascultarea pe care o pretindea punea în primejdie sufletul aceluia care i se supunea. Ioab, care asculta mai mult de împărat decât de Dumnezeu, a nesocotit Legea lui Dumnezeu pentru că împăratul poruncise astfel.

73:11 Puterea lui David era dată de Dumnezeu, dar pentru a fi exercitată în armonie cu Legea divină. Când el a ordonat lucruri contrare Legii lui Dumnezeu, ascultarea a devenit un păcat. "Stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu" (Rom. 13,1), dar nu înseamnă să ascultăm de ele împotriva Legii lui Dumnezeu. Apostolul Pavel, scriind corintenilor, scoate în evidenţă principiul de care trebuie să fim călăuziţi. El zice: "Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos" (1 Cor. 11,1).

73:12 Lui David i-a fost trimis un raport despre executarea ordinului său, dar ticluit cu atâta grijă, încât să nu fie amestecat nici Ioab, nici împăratul. Ioab "i-a dat solului următoarea poruncă: "Când vei istorisi împăratului

73:13 toate amănuntele luptei, poate se va mânia... Atunci să-i spui: 'A murit şi robul tău Urie, Hetitul'. Solul a plecat; şi, la sosire, i-a istorisit lui David tot ce-i spusese Ioab".

73:14 Răspunsul împăratului a fost: "Iată ce să-i spui lui Ioab: 'Nu te munci pentru întâmplarea aceasta, căci sabia doboară când pe unul când pe altul; bate cetatea cu putere, dărâmă-o'. Şi tu, îmbărbătează-l".

73:15 Bat-Şeba a ţinut zilele obişnuite de jale pentru soţul ei, iar la sfârşitul lor, "David a trimis s-o ia şi a primit-o în casa lui. Ea i-a fost nevastă". Acela a cărui conştiinţă sensibilă şi înalt simţ al onoarei nu i-au îngăduit, chiar când era în primejdie viaţa sa, să ridice mâna asupra unsului Domnului ajunsese la o degradare atât de mare, încât a fost în stare să nedreptăţească şi să ucidă pe unul dintre cei mai credincioşi şi mai viteji ostaşi ai săi, nădăjduind să se bucure netulburat de răsplata păcatului său. Vai! Cum s-a întunecat aurul cel curat! Cum s-a schimbat aurul cel mai ales!

73:16 De la început, Satana a zugrăvit înaintea oamenilor câştigul ce-ar rezulta din neascultare. În felul acesta i-a dus pe îngeri în rătăcire. Aşa i-a ispitit pe Adam şi pe Eva pentru a păcătui. Şi tot aşa îi îndepărtează pe mulţi de la ascultarea de Dumnezeu. Cărarea neascultării este înfăţişată ca vrednică de dorit; dar la urmă se vede că duce la moarte (Prov. 14,12). Ferice de aceia care, după ce s-au avântat pe calea aceasta, îşi dau seama cât de amare sunt roadele păcatului şi se întorc de pe ea la timp. Dumnezeu, în mila Sa, nu l-a lăsat pe David să fie târât la o pierzare deplină prin plata înşelătoare a păcatului.

73:17 Chiar pentru binele lui Israel era nevoie ca Dumnezeu să intervină. Cu trecerea timpului, păcatul lui David cu Bat-Şeba a ajuns să fie cunoscut şi a început să ia contur bănuiala că el uneltise omorârea lui Urie. Dumnezeu era dezonorat. El îl favorizase şi îl înălţase pe David, dar păcatul acestuia reprezenta greşit caracterul Său şi arunca ocară asupra Numelui Lui. Lucrul acesta tindea să scadă nivelul evlaviei în Israel şi să micşoreze în mintea multora scârba faţă de păcat, în timp ce aceia care nu Îl iubeau pe Dumnezeu şi nu se temeau de El se simţeau îndemnaţi la neascultare.

73:18 Profetul Natan a avut obligaţia să-i aducă lui David o solie de mustrare. Era o solie teribilă în severitatea ei. La puţini domnitori putea fi dusă o mustrare de felul acesta fără ca ea să atragă moartea sigură a solului. Natan a transmis sentinţa divină fără şovăire, dar cu înţelepciune cerească, încât a atras

73:19 simpatia împăratului, i-a trezit conştiinţa şi a scos chiar din gura lui sentinţa de moarte ce i se cuvenea. Apelând la David ca la cel care a fost rânduit de Dumnezeu să apere drepturile poporului Său, profetul a povestit o istorioară ce ilustra nedreptăţirea şi oprimarea care cereau satisfacţie:

73:20 "Într-o cetate erau doi oameni", a început el, "unul bogat şi altul sărac. Bogatul avea foarte multe oi şi foarte mulţi boi. Săracul n-avea nimic decât o mieluşea, pe care o cumpărase; o hrănea şi o creştea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din aceeaşi bucată de pâine cu el, bea din acelaşi pahar cu el, dormea la sânul lui şi o privea ca pe fata lui. A venit un călător la omul bogat. Şi bogatul nu s-a îndurat să se atingă de oile sau boii lui, ca să pregătească un prânz călătorului care venise la el; ci a luat oaia săracului şi a gătit-o pentru omul care venise la el".

73:21 David s-a aprins foarte tare de mânie şi a zis: "Viu este Domnul că omul care a făcut acest lucru este vrednic de moarte. Şi să dea înapoi patru miei, pentru că a săvârşit fapta aceasta şi nu a avut milă" (2 Sam. 12,5.6).

73:22 Natan şi-a aţintit privirea asupra împăratului, apoi, înălţându-şi mâna dreaptă spre cer, a declarat solemn: "Tu eşti omul acesta!... Pentru ce dar", a zis el mai departe, "ai dispreţuit tu Cuvântul Domnului, făcând ce este rău înaintea Lui?" Cei vinovaţi pot să încerce, asemenea lui David, să ascundă de oameni crimele săvârşite; ei ar putea încerca să ascundă pentru totdeauna de privirea şi cunoştinţa oamenilor şi să îngroape pe veci fapta cea rea; dar "totul este gol şi descoperit înaintea Aceluia cu care avem de-a face" (Evrei 4,13). "Nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut" (Mat. 10,26).

73:23 Natan a declarat: "Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: 'Eu te-am pus împărat peste Israel şi te-am scăpat din mâna lui Saul... Pentru ce dar ai dispreţuit tu Cuvântul Domnului, făcând ce este rău înaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie, Hetitul; ai luat de nevastă pe nevastă-sa, şi pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon. Acum niciodată nu se va depărta sabia de casa ta... Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta, şi voi lua sub ochii tăi pe nevestele tale şi le voi da altuia... Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucrul acesta în faţa lui Israel şi în faţa soarelui' ".

73:24 Mustrarea profetului a atins inima lui David; conştiinţa lui a fost trezită; vinovăţia i s-a arătat în toată grozăvia ei. Sufletul lui s-a plecat în pocăinţă înaintea lui Dumnezeu. Cu buzele tremurânde a spus: "Am păcătuit împotriva lui Dumnezeu". Tot răul pe care-l săvârşim loveşte, pe lângă cel căruia îi facem rău, în Dumnezeu în primul rând. David a săvârşit un păcat îngrozitor faţă de Urie şi Bat-Şeba şi îşi dădea seama foarte bine de aceasta. Dar nemărginit de mare era păcatul lui împotriva lui Dumnezeu.

73:25 Cu toate că nu s-ar fi găsit nimeni în Israel care să execute pedeapsa cu moartea împotriva unsului Domnului, David tremura ca nu cumva, vinovat şi neiertat cum era, să fie lovit imediat de pedeapsa lui Dumnezeu. Dar, prin profet, i s-a dat solia: "Domnul îţi iartă păcatul, nu vei muri". Însă dreptatea trebuia împlinită. Pedeapsa cu moartea a fost transferată de la David, la fiul păcatului său. În felul acesta i se dădea împăratului prilej să se pocăiască, întrucât pentru el suferinţa şi moartea copilului, ca parte a pedepsei, erau mult mai greu de suportat decât ar fi putut fi propria lui moarte. Profetul a zis: "Pentru că ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească, săvârşind fapta aceasta, fiul care ţi s-a născut va muri".

73:26 Când copilul s-a îmbolnăvit, David s-a rugat să-i fie cruţată viaţa, postind şi umilindu-se din toată inima. S-a dezbrăcat de haina împărătească, şi-a lăsat coroana la o parte şi noapte după noapte a zăcut întins la pământ, mijlocind cu inima sfâşiată de durere pentru nevinovatul care suferea din cauza vinovăţiei lui. "Bătrânii casei au stăruit de el să se scoale de la pământ; dar nu a voit". Adesea, când s-au rostit judecăţi asupra unor cetăţi sau persoane, umilinţa şi pocăinţa au înlăturat pedeapsa şi Cel Prea-milostiv, grabnic la iertare, trimitea o solie de pace. Îmbărbătat de gândul acesta, David a stăruit în rugăciune atâta timp cât a trăit copilul. Aflând că a murit, s-a supus liniştit hotărârii dumnezeieşti. Căzuse cea dintâi lovitură din acea pedeapsă pe care el însuşi o socotise dreaptă; dar David, încrezându-se în mila lui Dumnezeu, nu era lipsit de mângâiere.

73:27 Citind istoria căderii lui David, foarte mulţi au pus întrebarea: "Pentru ce a fost scris raportul acesta? Pentru ce a socotit Dumnezeu că e bine să descopere în faţa lumii această parte întunecoasă a vieţii unei persoane atât de onorate de Cer?" În mustrarea lui faţă de David, profetul a spus despre păcatul lui: "Ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească, săvârşind fapta aceasta". În decursul generaţiilor care au venit, necredincioşii au arătat spre caracterul

73:28 lui David, care purta această pată neagră, şi au strigat biruitori şi în batjocură: "Iată bărbatul după voia lui Dumnezeu!". În felul acesta a fost aruncată ocară asupra religiei, Dumnezeu şi Cuvântul Său au fost huliţi, suflete s-au împietrit în necredinţă şi mulţi, sub mantaua evlaviei, au devenit îndrăzneţi în păcat.

73:29 Dar istoria vieţii lui David nu este o scuză pentru păcat. El a fost numit bărbat după inima lui Dumnezeu cât timp a umblat după sfatul lui Dumnezeu. Când a păcătuit, lucrul acesta a încetat să mai fie adevărat până ce s-a întors la Domnul prin pocăinţă. Cuvântul lui Dumnezeu spune lămurit: "Fapta lui David n-a plăcut Domnului" (2 Sam. 11,27). Şi Domnul i-a spus lui David prin profet: "Pentru ce dar ai dispreţuit tu cuvântul Domnului, făcând ce este rău înaintea Lui?... Acum niciodată nu se va depărta sabia de casa ta, pentru că M-ai dispreţuit". Cu toate că s-a pocăit de păcatul lui şi a fost iertat şi primit de Domnul, David a cules roadele aducătoare de ruină ale seminţei semănate de el. Pedepsele venite asupra lui şi asupra casei lui mărturisesc cât de respingător este păcatul pentru Dumnezeu.

73:30 Până aici, providenţa lui Dumnezeu îl apărase pe David de toate uneltirile vrăjmaşilor săi şi se manifestase îndeosebi în a-l înfrâna pe Saul. Dar neascultarea a schimbat legătura lui David cu Dumnezeu. Domnul nu putea să aprobe nedreptatea nicidecum. El nu putea să-Şi manifeste puterea pentru a-l apăra pe David de urmările păcatului său, aşa cum îl apărase de vrăjmăşia lui Saul.

73:31 O mare schimbare s-a petrecut chiar şi în David. Era zdrobit sufleteşte pentru că îşi dădea seama de păcatul său şi de cuprinzătoarea lui influenţă. Se simţea umilit înaintea propriilor săi supuşi. Influenţa lui fusese slăbită. Până aici, prosperitatea lui fusese pusă pe seama conştiincioasei lui ascultări de poruncile Domnului. Dar acum, cunoscându-i păcatul, supuşii erau ispitiţi să păcătuiască mult mai fără frâu. Slăbiseră atât autoritatea lui în propria familie, cât şi puterea de a cere ascultare şi supunere de la fiii săi. Gândul că este vinovat îi ţinea gura închisă când era cazul să mustre păcatul şi îi slăbea braţul când trebuia să execute dreptatea în propria sa familie. Exemplul lui rău a avut influenţă asupra fiilor săi, iar Dumnezeu nu a intervenit pentru a împiedica urmările. El îngăduia ca lucrurile să meargă pe drumul lor firesc, şi astfel David era aspru mustrat.

73:32 Timp de aproape un an după abaterea sa, David a trăit într-o oarecare siguranţă, după cum se părea; nu se arăta nici un semn al dezaprobării din partea lui Dumnezeu. Dar

73:33 sentinţa divină plana deasupra lui. Repede şi sigur se apropia ziua judecăţii şi a răsplătirii, pe care nici un fel de pocăinţă nu le putea înlătura - chin sufletesc şi ocară ce urmau să întunece întreaga lui viaţă de pe pământ. Aceia care, arătând spre exemplul lui David, încearcă să micşoreze vinovăţia propriilor păcate, să înveţe din raportul biblic că drumul păcatului este chinuitor de greu. Chiar dacă s-ar întoarce, asemenea lui David, de la calea lor cea rea, urmările păcatului, chiar şi în viaţa aceasta, se va vedea că sunt amare şi greu de suportat.

73:34 Dumnezeu voia ca istoria căderii lui David să servească drept avertizare, ca nici chiar aceia pe care El i-a binecuvântat şi favorizat foarte mult să nu se simtă în siguranţă şi să neglijeze rugăciunea şi vegherea. Şi aşa a şi fost cu aceia care, în umilinţă, au căutat să înveţe lecţia pe care Dumnezeu vrea să o dea. Generaţie după generaţie, mii de oameni au ajuns în felul acesta să-şi dea seama de primejdia în care se aflau şi ei faţă de puterea ispititorului. Căderea lui David, om atât de mult onorat de Dumnezeu, a trezit în ei neîncredere faţă de eul personal. Ei şi-au dat seama că numai Dumnezeu poate să-i susţină prin puterea Lui, prin credinţă. Ştiind că în El sunt puterea şi siguranţa lor, s-au temut să facă chiar numai un pas pe terenul lui Satana.

73:35 Chiar înainte ca sentinţa divină să fi fost rostită împotriva lui, David a început să culeagă roadele păcatului. Inima lui David nu mai avea linişte. Chinul sufletesc pe care l-a îndurat în tot timpul acesta este scos în evidenţă în Psalmul 32. El zice: "Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit!

73:36 Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea

73:37 Şi în duhul căruia nu este viclenie!

73:38 Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate, Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea;

73:39 Mi se usca vlaga, cum se usucă pământul de seceta verii" (vers. 1-4).

73:40 Iar Psalmul 51 este o mărturisire a pocăinţei lui David, atunci când i-a fost adresată solia de mustrare din partea lui Dumnezeu: "Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta!

73:41 După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!

73:42 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea,

73:43 Şi curăţeşte-mă de păcatul meu!

73:44 Căci îmi cunosc bine fărădelegile,

73:45 Şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea!

73:46 Curăţeşte-mă cu isop, şi voi fi curat;

73:47 Spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada.

73:48 Fă-mă să aud veselie şi bucurie,

73:49 Şi oasele, pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura. Întoarce-şi privirea de la păcatele mele,

73:50 Şterge toate fărădelegile mele!

73:51 Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule,

73:52 Pune în mine un duh nou şi statornic.

73:53 Nu mă lepăda de la Faţa Ta,

73:54 Şi nu lua de la mine Duhul Tău Cel Sfânt.

73:55 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale,

73:56 Şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!

73:57 Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă.

73:58 Şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.

73:59 Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele!

73:60 Izbăveşte-mă de vina sângelui vărsat,

73:61 Şi limba mea va lăuda îndurarea Ta". (vers. 1-14).

73:62 Iată cum, într-o cântare sfântă, care urma să fie cântată în public, la adunările poporului, în faţa curţii - preoţi şi judecători, căpetenii şi ostaşi războinici - şi care urma să păstreze până la cea mai de pe urmă generaţie cunoştinţa abaterii lui, împăratul lui Israel îşi relata păcatul, pocăinţa, cum şi nădejdea de iertare prin harul lui Dumnezeu. În loc să caute să-şi ascundă vina, el dorea ca şi alţii să înveţe din istoria tristă a căderii sale.

73:63 Pocăinţa lui David a fost sinceră şi profundă. El n-a căutat să-şi acopere crima. Rugăciunea lui nu era inspirată de dorinţa de a scăpa de pedepsele cu care era ameninţat. Dar a văzut grozăvia păcatului său împotriva lui Dumnezeu, a văzut cât de murdar îi era sufletul şi îi era scârbă de păcatul său. El nu se ruga numai pentru a i se ierta păcatul, ci şi pentru a avea o inimă curată. David n-a părăsit lupta cuprins de disperare. În făgăduinţele lui Dumnezeu pentru păcătosul pocăit, el a văzut dovada iertării şi primirii sale.

73:64 "Dacă ai fi voit jertfe, şi-aş fi adus;

73:65 Dar şie nu-şi plac arderile de tot.

73:66 Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit;

73:67 Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită"

73:68 (Ps. 51,16.17).

73:69 Cu toate că David căzuse, Domnul l-a ridicat. El era acum în comuniune mai strânsă cu Dumnezeu şi într-o mai profundă împreună simţire cu semenii săi, decât înainte de cădere. În bucuria eliberării, el cânta: "Atunci şi-am mărturisit păcatul meu,

73:70 Şi nu mi-am ascuns fărădelegea.

73:71 Am zis: 'Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!'

73:72 Şi Tu ai iertat vina păcatului meu...

73:73 Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz,

73:74 Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire" (Ps. 32,5-7).

73:75 Mulţi au murmurat împotriva a ceea ce ei au numit nedreptatea lui Dumnezeu când l-a cruţat pe David, a cărui vinovăţie era atât de mare, după ce l-a lepădat pe Saul pentru ceea ce lor li se părea a fi păcate mult mai mici. Dar David s-a umilit şi şi-a mărturisit păcatul, în timp ce Saul a dispreţuit mustrarea şi şi-a împietrit inima în nepocăinţă.

73:76 Această parte din istoria vieţii lui David este plină de însemnătate pentru păcătosul care se pocăieşte. Este una dintre cele mai puternice ilustraţii care ne-au fost date cu privire la luptele şi ispitele oamenilor şi adevărata pocăinţă şi credinţă în Domnul Isus Hristos. În toate timpurile până acum, aceasta s-a dovedit un izvor de încurajare pentru sufletele care, după ce au căzut în păcat, se zbat sub povara vinovăţiei. Mii de copii ai lui Dumnezeu care fuseseră ispitiţi, când erau gata să se lase în voia disperării, şi-au amintit cum sincera pocăinţă şi mărturisire a lui David a fost primită de Dumnezeu, chiar dacă el a avut de suferit pentru abaterea lui; au prins curaj pentru a se pocăi şi a încerca din nou să umble pe calea poruncilor lui Dumnezeu.

73:77 Acela care, sub mustrarea lui Dumnezeu, îşi umileşte sufletul prin mărturisire şi pocăinţă, asemenea lui David, poate fi sigur că există nădejde pentru el. Acela care, în credinţă, primeşte făgăduinţele lui Dumnezeu va afla iertare. Domnul nu va lepăda nici un suflet care se pocăieşte cu adevărat. El a dat făgăduinţa aceasta: "Să caute ocrotirea Mea, să facă pace cu Mine, da, să facă pace cu Mine" (Isaia 27,5). "Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseşte iertând" (Isaia 55,7).

Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: