72:63 Evreii nu au aşteptat ca ţara lor să fie invadată. Oştile lor, sub comanda lui Ioab, au trecut Iordanul şi au înaintat către capitala amoniţilor. În timp ce comandantul evreu îşi conducea oastea către câmpul de bătaie, căuta să o îmbărbăteze pentru luptă, zicând: "Fii tare, şi să ne îmbărbătăm pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru şi Domnul să facă ce va crede". Oştile unite ale aliaţilor au fost înfrânte în cea dintâi luptă. Dar n-au fost bucuroşi să stea liniştiţi şi, în anul următor, au reluat războiul. Împăratul Siriei şi-a adunat oştile, ameninţând pe Israel cu oştirea sa cea mare. Dându-şi seama cât de multe depindeau de această bătălie, David însuşi conduse lupta şi, prin binecuvântarea lui Dumnezeu, a adus o înfrângere atât de gravă aliaţilor, încât sirienii din Liban până la Eufrat nu numai că au încetat războiul, dar au devenit chiar tributari lui Israel. David a dus război împotriva amoniţilor, până ce au căzut cetăţuile lor şi întregul ţinut a ajuns sub stăpânirea lui Israel.