72:51 David ştia că ar fi fost o onoare pentru numele său şi ar fi adăugat glorie la domnia lui dacă ar fi adus la îndeplinire lucrarea plănuită în inima sa; dar a fost gata să supună propria-i voinţă voinţei lui Dumnezeu. Resemnarea plină de recunoştinţă, astfel manifestată, se vede rar chiar şi între creştini. De câte ori aceia care au trecut de vârsta bărbăţiei se prind de nădejdea de a realiza vreo lucrare însemnată, de care inima lor este alipită, dar pe care nu sunt potriviţi să o îndeplinească. Poate că Providenţa divină le vorbeşte ca şi lui David, spunându-le că lucrarea pe care o doresc atât de mult nu le poate fi încredinţată. Ei trebuie doar să pregătească drumul pentru ca altul să o îndeplinească. Dar, în loc să se supună recunoscători îndrumărilor divine, mulţi se dau înapoi,