72:14 Soarta lui Uza a fost o pedeapsă divină pentru călcarea celei mai clare porunci. Prin Moise, Domnul dăduse îndrumări speciale cu privire la transportarea chivotului. Numai preoţii, urmaşii lui Aaron, puteau să-l atingă sau să-l privească când era descoperit. Îndrumările divine spuneau astfel: "Fiii lui Chehat să vină la pornirea taberei ca să le ducă; dar să nu se atingă de lucrurile sfinte ca să nu moară" (Numeri 4,15). Preoţii trebuia să acopere mai întâi chivotul şi abia după aceea trebuia să vină chehatiţii să-l ridice, apucând drugii aşezaţi în inelele de pe laturile chivotului care nu trebuia să fie scoşi niciodată. Gherşoniţilor şi merariţilor, care aveau grija covoarelor, scândurilor şi stâlpilor, li se dăduseră de către Moise care şi boi pentru transportarea lucrurilor încredinţate lor. "Dar n-a dat nici unul fiilor lui Chehat pentru că după cum cereau slujbele lor, ei trebuia să ducă lucrurile sfinte pe umeri" (Numeri 7,9). Iată dar că în transportarea chivotului de la Chiriat-Iearim s-a dovedit o nesocotire directă şi de neiertat faţă de îndrumările Domnului.