69:21 Solia demonului către Saul, cu toate că era o osândire a păcatului şi o profeţie de pedeapsă, nu avea ca scop să producă o schimbare în bine în viaţa lui, ci să-l ducă la disperare şi ruină. Cu toate acestea, adesea ispititorului îi convine, în vederea atingerii scopului său, să-i ademenească pe oameni prin linguşire la distrugere. Învăţăturile zeilor-demoni din vechime cultivau cea mai josnică depravare. Învăţăturile divine care condamnau păcatul şi impuneau dreptatea erau înlăturate; adevărul era privit în chip uşuratic, iar depravarea era nu numai prezisă, ci chiar impusă. Spiritismul susţine că nu există moarte, nu există păcat, nu există judecată şi nici pedeapsă; că oamenii sunt semizei ce n-au căzut; că pofta este legea supremă şi că omul are să dea socoteală numai faţă de sine însuşi. Barierele aşezate de Dumnezeu pentru a apăra adevărul, curăţia şi respectul sunt înlăturate şi mulţi sunt încurajaţi la păcat. Oare o astfel de învăţătură nu sugerează o origine asemănătoare cu a cultului demonilor?