67:65 Când David a ajuns la o depărtare destul de mare de tabără, pentru a fi în afara pericolului, s-a urcat pe un vârf de munte şi a strigat poporului şi lui Abner: "'Oare nu eşti tu bărbat? Şi cine este ca tine în Israel? Pentru ce atunci n-ai păzit pe împăratul, stăpânul tău? Ce ai făcut nu este bine. Viu este Domnul că sunteţi vrednici de moarte, căci n-aţi vegheat asupra stăpânului vostru, asupra unsului Domnului. Uită-te acum unde este suliţa împăratului şi ulciorul cu apă de la căpătâiul lui.' Saul a recunoscut glasul lui David şi a zis: 'Glasul tău este, fiul meu David?' Şi David a răspuns: 'Glasul meu împărate, domnul meu!' Şi a zis: 'Pentru ce urmăreşte domnul meu pe robul tău? Ce-am făcut şi cu ce sunt vinovat? Să binevoiască acum împăratul, domnul meu, să asculte cuvintele robului său.'" Şi din nou mărturisi împăratul: "Am păcătuit, întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ţi voi mai face rău, fiindcă în ziua aceasta viaţa mea a fost scumpă înaintea ta. Am lucrat ca un nebun, şi am făcut o mare greşeală." David a răspuns: "Iată suliţa împăratului; să vină unul din oamenii tăi s-o ia." Cu toate că Saul făgăduise: "Nu-ţi voi mai face rău", totuşi David nu s-a dus să i se predea.