67:56 Cuvintele acestea nu puteau veni decât de pe buzele cuiva care le primise din înţelepciunea venită de sus. Evlavia Abigailei se arăta, ca şi parfumul unei flori, cu totul inconştient, pe trăsăturile feţei ei, în cuvintele şi în purtarea ei. Duhul Fiului lui Dumnezeu sălăşluia în inima ei. Vorbirea ei dreasă cu har, plină de amabilitate şi pace, răspândea o influenţă cerească. David a fost cuprins de sentimente mai bune şi s-a cutremurat, gândindu-se la urmările pe care le-ar fi putut avea planurile lui nechibzuite. "Ferice de cei împăciuitori căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!" (Matei 5,9). O, de ar fi cât mai mulţi ca femeia aceasta israelită, care a domolit sentimentele iritate, a evitat porniri nechibzuite şi, prin cuvinte liniştite şi potrivite, a împiedicat săvârşirea unor mari rele.