67:52 Fără să se mai sfătuiască cu soţul ei sau să-i spună ce are de gând, Abigail a pregătit o mare cantitate de alimente, a poruncit să fie puse pe măgari şi le-a trimis înainte prin slujitori, în timp ce ea însăşi a plecat să-i întâmpine pe oamenii lui David. Ea i-a întâlnit într-un loc retras, de pe coasta dealului. "Când a zărit Abigail pe David, s-a dat repede jos de pe măgar, a căzut cu faţa la pământ înaintea lui David şi s-a închinat până la pământ. Apoi, aruncându-se la picioarele lui, a zis: 'Eu sunt vinovată, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ţi vorbească la urechi, şi ascultă cuvintele roabei tale.'" Abigail i se adresă lui David cu tot respectul cu care s-ar fi adresat unui împărat încoronat. Nabal strigase batjocoritor: "Cine este David?" Dar Abigail îl numea: "Domnul meu". Prin cuvinte blânde a căutat să liniştească sentimentele lui iritate şi a pledat pe lângă el în favoarea soţului ei. Fără multe vorbe sau mândrie, ci plină de înţelepciune şi iubire faţă de Dumnezeu, Abigail a dovedit puterea devotamentului ei faţă de familie, lămurindu-l pe David că purtarea neprietenoasă a soţului ei nu era o ofensă intenţionată adusă persoanei lui, ci mai mult o simplă izbucnire a nefericitei sale naturi egoiste.